Se strânge lațul….

BURSA 27.11.2015
Victor Roncea
ion-iliescu-si-petre-roman
[ document ataşat ” Extras ordonanţă – dosar 47-P-2014 2″ – click aici ]
Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, a avut amabilitatea să ne pună la dispoziţie extrase largi din Ordonanţa de punere sub urmărire penală a unui prim lot de persoane responsabile de atrocităţile din 13 – 15 iunie 1990. Astfel, cititorii BURSA pot afla cine sunt toţi membrii “Lotului Iliescu-Roman”.
Din cuprinsul materialului oferit redacţiei, aflăm că “Prin ordonanţa nr. 83/C3/2014 din data de 03.12.2014 a procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus preluarea, în vederea soluţionării de către Secţia Parchetelor Militare, a dosarului nr. 24/P/2014 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, având ca obiect stabilirea împrejurărilor în care au decedat prin împuşcare numiţii Lepădatu Mitriţă, Mocanu Velicu Valentin, Duncă Gheorghiţă şi Drumea Dragoş şi au fost rănite prin împuşcare alte 3 persoane în cursul evenimentelor care au avut loc în mun. Bucureşti în perioada 13-15 iunie 1990.”
“Având în vedere faptul că decesul sau rănirea victimelor a avut loc în contextul mai larg al evenimentelor din perioada 13-15 iunie 1990, prin adresa nr. 5650/II-6/2014 din 09.12.2014 au fost solicitate spre consultare, de la Secţia de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosarele având ca obiect respectivele evenimente. Printre acestea s-a numărat şi dosarul nr. 175/P/2008 ce a avut ca obiect, în principal, stabilirea împrejurările în care, în cursul evenimentelor din 13-15 iunie 1990, unele persoane din structurile de conducere politice şi militare au determinat forţele militare ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale şi Serviciului Român de Informaţii, precum şi grupuri mari de persoane civile din centre industriale şi diverse bazine carbonifere să intervină în forţă pentru reprimarea manifestaţiei din Piaţa Universităţii, cauză în care, la data de 17.06.2009, Secţia de urmărire penală şi criminalistică a dispus scoaterea de sub urmărire penală a unor învinuiţi.” Tergiversată ani de zile, ancheta care a dus la această concluzie aberantă s-a efectuat cu generalul Dan Voinea la comandă. Printre cei pentru care s-a decis atunci scoatere de sub urmărire penală s-au aflat Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Mihai Chiţac, Victor Stănculescu şi alţii.
În Ordonanţă primită de BURSA se afirmă că “în urma examinării dosarului respectiv, a rezultat că ancheta efectuată nu a fost una efectivă, de natură să lămurească, în toate aspectele şi intercondiţionările lor, faptele deosebit de grave care au avut loc şi nici să identifice şi să asigure tragerea la răspundere penală a autorilor acestora. De asemenea, s-a apreciat că urmărirea penală efectuată a fost deficitară şi incompletă, fară a răspunde exigenţelor dreptului intern şi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, fară a se putea susţine, în integralitatea lor, împrejurările reţinute ca temei de fapt şi de drept pentru soluţiile dispuse”, ceea ce a condus la redeschiderea urmăririi penale în dosarul nr. 175/P/2008 cu privire la infracţiunile contra păcii şi omenirii şi infracţiunile de omor prevăzute de Codul penal anterior, se afirmă în Ordonanţă. Pe site-ul ziarului BURSA puteţi afla motivele pentru care au fost inculpaţi toţi membrii “Lotului Iliescu – Roman” şi cine sunt aceştia.

Sursa: BURSA via Ziaristi Online

– See more at: http://www.ziaristionline.ro/2015/11/27/bursa-scoate-la-lumina-documente-din-dosarul-mineriadei-toti-membrii-lotului-iliescu-roman/#sthash.Yg9VJdGT.dpuf

O carte incitantă care provoacă vii dezbateri

1Miercuri, 9 martie 2016, începând cu ora 14,30, la Cercul Militar din Tg.Mureș (str.Revoluției, nr. 5-7), va avea loc lansarea cărții ”Trădarea Securității în decembrie 1989”, de prof.univ.dr. Corvin Lupu, cadru didactic la Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu. Va fi prezent la lansare și editorul acesteia, prof.univ.dr. Cristian Troncotă, general S.R.I. (r.), fost decan al Facultății de Informații din cadrul Academiei Naționale de Informații din București, în prezent cadru didactic la Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu. Cartea va fi prezentată de către prof.univ.dr. Cornel Sigmirean, președintele Senatului Universității ”Petru Maior” din Tg.Mureș și de către dr. Monica Avram, director al Bibliotecii Județene Mureș. Ca peste tot unde cartea a fost lansată, este de așteptat ca și la Tg.Mureș lansarea să provoace vii dezbateri pe marginea unui subiect de istorie recentă, încă destul de puțin clarificat. Vom reveni cu amănunte.
http://www.clipa.com/a16916-Adevaruri-incomode-Decembrie-1989.aspx

Carte despre Decembrie 1989, lansată la Cercul Militar Mureş

http://www.cuvantul-liber.ro/news/89027/61/La-Cercul-Militar-Mures-Conferinta-Adevaruri-incomode-Decembrie-1989

”NATO ne poate ajuta să ne apărăm țara, dar nu o poate face în locul nostru…”

Foto 1 - General de brigada (r.) dr. Gheorghe Vaduva, un analist al fenomenului militar

”Exportul” de comunism sau cel de democrație. Implicarea Rusiei în Siria și posibilele evoluții și ale unui conflict ce pare a căpăta noi proporții, imigranții care aproape că invadează Europa, ”umbrela NATO” sub care ne aflăm, dar și nevoia de securitate și apărarea țării care țin, în primul rând, de responsabilitatea factorilor de conducere ai României. Toate acestea le-am abordat într-un scurt interviu cu generalul de brigadă (r.) dr. Gheorghe Văduva, unul dintre cei mai avizați cunoscători ai acestei problematici.

Generalul de brigadă (r.) dr. Gheorghe Văduva este absolvent (1960) al Școlii Militare de Ofițeri Activi (arma grăniceri) și, câțiva ani mai târziu, al Facultății de filosofie a Universității București. În 1976 a absolvit și Academia Militară, Facultatea de Arme Întrunite și Tancuri, ca șef de promoție – primul și ultimul grănicer care a reușit această performanță -, iar în 1996 a obținut un doctorat în științe militare cu teza ”Strategia acțiunilor rapide”, fiind unul dintre cei mai fervenți susținători ai înființării Forţei de Reacţie Rapidă în Armata Română. Timp de peste 20 de ani a fost redactor, redactor principal, şeful secţiei pregătire de luptă şi învăţământ militar, redactor şef al ziarului „Observatorul militar” şi şef al Grupului de Presă al Armatei Române. Cu o activitate redacţională și publicistică de invidiat (este și un prolific autor de carte), domnia sa este în același timp și un fin analist și cercetător științific avizat în domeniul tacticii, artei operative şi strategiei militare, apărării și securității naționale.

Reporter: – Stimate domnule general, anterior anului 1989, URSS încerca – după un model brevetat anterior cu mult succes în Europa (e și cazul României) – să ”exporte comunism” și în țări ale lumii a treia. URSS a dispărut însă în 1991, dar după un model oarecum asemănător, SUA a încercat să ”exporte democrație”. Acest lucru l-a încercat și în unele țări arabe. N-a reușit, pentru că – în opinia mea -, cultura arabă este total imună la acest concept generos. Nu cumva, prin acțiunile ei, SUA a deschis acolo o adevărată ”cutie a Pandorei”?
General Gheorghe Văduva: – Marile puteri au toată grija să „exporte” ceea ce cred ele că le este favorabil în amplificarea propriei puteri, în crearea și menținerea unor zone de siguranță strategică pentru ele (evident, situate, pe cât posibil, în afara frontierelor proprii, dacă se poate chiar la mii de kilometrii distanță), în dominarea lumii și, mai ales, în menținerea controlului asupra zonelor de interes strategic nemijlocit. Unele dintre aceste zone sunt chiar de interes strategic vital pentru marile puteri, așa cum, spre exemplu, este Ucraina pentru Rusia. Desigur, în viziunea Rusiei. Încercând să iasă din capcanele acestor strategii ale apărării înaintate, Alexandr Dughin propune o formulă destul de tentantă – Eurasia, de la Atlantic la Vladivostok –, formulă care ar integra în același areal geopolitic, tehnologia de vârf din spațiul vest-european, parte din marea finanță și, evident, marile resurse din imensitatea Rusiei. SUA, de la amiralul Mahan încoace, a înțeles că siguranța sa strategică nu se mai poate obține doar prin doctrina Monroe, cea a izolaționismului, ci prin stăpânirea mărilor, a rutelor de transport maritim, a strâmtorilor și a centrelor vitale ale unei configurații globale. Și, de atunci – mai ales de la finele celui de-Al Doilea Război Mondial –, aplică fără încetare o astfel de strategie, care are câteva componente extrem de importante, precum: 1. Exportul modelului american de democrație, tentant pentru toată lumea, mai ales pentru generația tânără; 2. Controlul strategic al punctelor-cheie și centrelor vitale și realizarea unui dispozitiv care să asigure nu doar gestionarea crizelor și conflictelor, ci, în primul rând, apărarea activă (ofensivă) înaintată a Statelor Unite și Aliaților săi; 3. Distrugerea sau îndiguirea, prin orice mijloace (mai exact, prin toate mijloacele posibile) a tuturor centrelor de putere și cu prioritate a marilor puteri capabile să lovească teritoriul SUA (în speță, a Uniunii Sovietice, recent, a Rusiei); 4. Aplicarea străvechii politici de divide et impera, îndeosebi în zona Orientului Mijlociu, dar nu numai, pe care George W. Bush, spre exemplu, dorea să-l transforme foarte rapid în Marele Orient Mijlociu Democratic și Prosper. „Primăvara arabă” nu a fost altceva decât unul dintre efectele geopolitice ale acestei strategii occidentale, îndeosebi americane, strategie care a avut priză la populația tânără, dar care, prin înlăturarea unor conducători matusalemici de la putere, a creat, de fapt, condiții extrem de favorabile pentru cucerirea rapidă a acesteia de către islamiști. Haosul generat astfel în Orientul Mijlociu și în Orientul Apropiat prezintă un foarte mare pericol, tocmai prin imposibilitatea de a-l controla. Acest haos înseamnă, evident, deschiderea unei Cutii a Pandorei. Planificat sau nu…
Foto 2 - Prezența militară a Rusiei în Siria, în cifre
Reporter: – Prin pregătirea și experiența dumneavoastră, sunteți în măsură să aveți un punct de vedere cât se poate de competent asupra evenimentelor din Orientul Apropiat și Mijlociu. Considerați că o acțiune complexă, mult mai hotărâtă și rapidă din partea SUA și aliaților ei din NATO, ar fi putut preveni apariția Statului Islamic (SI)?
General Gheorghe Văduva: – Orientul Mijlociu este agitat, conflictualizat la maximum și, potrivit politicilor și strategiilor aplicate de Occident aici, el n-ar trebui să mai prezinte vreun pericol pentru cineva, întrucât el însuși este un nemaipomenit poligon de consum de armamente, de testări și, deci, de proliferare a unei astfel de industrii care aparține, evident, marilor puteri. Firmele americane și rusești de armamente (dar nu numai ele) au un „front de lucru” destul de larg și de profund… Numai că, din nefericire, Orientul Apropiat și mai ales cel Mijlociu nu au răspuns foarte prompt politicilor și strategiilor occidentale de divide et impera, ci au lunecat spre un efect ciudat, de bumerang. Numai într-o singură zi, spune Witold Gadowski, jurnalist polonez de investigații aflat la fața locului, Al-Maliki, primul ministru irakian, sfătuit de americani, dizolvând miliția sunnită care lupta împotriva extremiștilor, a dat afară 85.000 de luptători foarte bine pregătiți, cei mai mulți dintre ei ajungând la SI. La fel s-a întâmplat și cu cei din serviciile secrete ale lui Saddam Hussein. Apoi, spre acest nucleu de forță al islamismului au început să curgă șiroaie de jihadiști, atrași de bani și de idee. Din Cecenia, din Afganistan și chiar din Europa occidentală. Astfel, SI a constituit foarte rapid niște formațiuni militare bine antrenate și experimentate, care acționează într-un mod hibrid, mascate în rândul populației, împreună cu rețele mafiote de toate felurile, luând rapid sub stăpânire trei regiuni din Irak, inclusiv orașul Mossul, și două din Siria, toate foarte bogate în petrol. Bugetul SI ajunge la peste 800 de milioane de dolari anual. Strategia loviturilor aeriene nu-i afectează pe acești luptători, iar terestru nu reușește nimeni să pătrundă acolo, întrucât frontierele sunt strict controlate. Cei care nu se supun regulilor sunt pur și simplu răstigniți. Numai o acțiune conjugată SUA, China, UE, Rusia, Arabia Saudită etc. ar fi avut, probabil, sorți de izbândă dacă (prin absurd) ar fi lovit masiv aceste regiuni sau dacă declanșau o operație terestră de anvergură strategică compusă din zecii de divizii. Iar un astfel de risc nu și l-ar fi asumat nimeni. Și, oricum, ar fi acționat în gol. Pentru că SI nu are o armată formată din corpuri de armată, divizii, brigăzi etc., ci din structuri foarte flexibile care luptă după reguli impuse de împrejurări, adică sfidând aproape orice reguli de ducere a războiului. Acțiunea americană în Irak și cea a NATO în Libia, deși ambele au învins, s-au soldat mai degrabă cu eșecuri și costuri imense. Iar efectele acestor acțiuni sunt tocmai contrare (dacă nu cumva chiar au fost planificate să fie așa…). Mai mult, luptătorii SI nu sunt, azi, numai în aceste regiuni. Ei sunt deja răspândiți cam prin toată lumea, mai ales pe continentul european.

Reporter: – Evoluțiile politico-militare din zona Orientului Apropiat și Mijlociu par să se complice din ce în ce mai mult în ultimele săptămâni prin implicarea militară a Rusiei în zonă, act neagreat de SUA, deși scopul Rusiei – cel declarat oficial, desigur – este în aceeași măsură și al SUA și al tuturor celor care doresc distrugerea SI. Considerați că este posibil un acord de cooperare – să zicem, unul limitat la zona respectivă – între Rusia și SUA sau, în caz contrar, situația se va complica și mai mult?
General Gheorghe Văduva: – Un astfel de acord ar fi necesar, deși mă îndoiesc că s-ar și putea realiza foarte rapid. Rusia își are interesele ei în Siria. Rușii au o bază militară la Tartus și sunt în curs de a realiza o nouă bază la Latakia, localitate situată la 80 de kilometri spre nord, în apropierea graniţei cu Turcia, controlând astfel întregul litoral sirian al Mediteranei, La Tartus, a acostat recent și portavionul chinezesc Liaoping. Urmează să sosească, probabil prin Iran, și avioanele acestui portavion, precum un număr suficient de elicoptere de luptă, plus vreo mie de infanteriști marini chinezi. Deci, alături de Rusia, se implică și China. Dar, așa cum vă spuneam, SI nu este o formațiune foarte precisă cu care să se poată lupta alte formațiuni foarte precise. Pentru a combate SI, este necesară o complicată concentrare de forțe – îndeosebi speciale –, care, împreună cu cele siriene și irakiene, să declanșeze o ofensivă specială, legală și legitimă, împotriva SI. Însă angajarea efectivă a luptei cu combatanții SI va fi, desigur, foarte dificilă, întrucât ei sunt constituiți în echipe, fiecare echipă având probabil o misiune (după îndeplinirea misiunii, echipa se reorganizează). Iar conducerea efectivă a SI, în afară de liderul autoproclamat, oarecum la vedere, Al-Bagdadi (desigur, nume conspirativ), este disimulată în marea masă a locuitorilor, fără ca vreunul dintre ei să știe foarte precis cine, cum, când, unde, de ce și cu ce face ce face). Combaterea SI va necesita timp, izolarea zonei și o vânătoare internațională de SI-iști, în condițiile în care, atât statele din zonă, cât și marile puteri ale lumii ar coopera intens și și-ar coordona cu precizie forțele și acțiunile. Or, se pare că rușii, chinezi și sirienii, probabil sprijiniți de iranieni și chiar de israelieni, eludând, Statele Unite care, de fapt i-au înarmat pe rebeli, vor să nimicească efectiv acest SI. În fond, acest așa-zis stat nu este decât o organizație teroristă de cea mai groaznică speță, care, spre deosebire de celelalte, a cucerit deja un teritoriu.
Foto 4
Reporter: – Suntem în mijocul unul război informațional foarte elaborat fiind de-a dreptul ”bombardați” cu știri contradictorii despre valurile de imigranți care vin pe diverse căi în Europa. Considerați că acestea sunt o consecință directă a sărăciei și conflictelor militare din Orientul Apropiat și Mijlociu sau face parte, mai degrabă, dintr-un plan de atac / invadare – să-i spunem asimetric – foarte bine conceput?
General Gheorghe Văduva: – Și-și. Singura certitudine este aceea că, în Orientul Mijlociu și în Orientul Apropiat, se desfășoară, de zeci de ani, războaie pustiitoare, cu cauze foarte complexe și consecințe greu de calculat. Aceste războaie și conflicte, în marea lor majoritate, se datoresc amestecului Occidentului în treburile acestei regiuni foarte bogate în petrol, dar și unor tensiuni interne destul de mari, cum sunt cele israeliano-palestiniene. Migrația masivă de populații musulmane, de regulă neintegrabile în modul de viață european, a început însă brusc și inexplicabil în ultimii ani. Și nu numai din cauza războaielor. Cei mai mulți dintre refugiații de război – șiiți, yazizi și creștini – se află de mai bine de un an în taberele din zona kurdă a Irakului, în Sudul Turciei și în Liban. Acești oameni sunt vânați și uciși pur și simplu de către islamiști. Pentru a scăpa din calea urgiei declanșate de SI, într-o singură noapte, spune un jurnalist care a stat de vorbă cu unul dintre preoții urbei, orașul Karakos din Valea Ninivei a fost părăsit de către toți locuitorii săi, 60.000 de oameni. Ceilalți – adică cei care asaltează Europa – sunt nu doar cei necăjiți, cei nevoiți să-și părăsească locurile natale din cauza sărăciei și războaielor, ci mai ales cei care au reușit să strângă (sau să primească) ceva bani. Este mai mult ca sigur că, printre ei, se află jihadiști, luptători ai Statului Islamic, teroriști și alți indivizi, unii fanatici, care, probabil, vor crea mari probleme de securitate continentului european în următorii ani.

Reporter: – România se confruntă de câțiva ani buni cu foarte multe probleme cărora, de multe ori, am impresia că nu este capabilă să le mai facă față. De la șomaj, corupție aproape endemică, până la plecarea masivă în străinătate a tinerilor, a doctorilor, scăderea alarmantă a natalității, asistența medicală deficitară, scăderea încrederii populației în instituțiile statului, rescrierea istoriei naționale sub pretextul ”demitizării” ei, amemințări de secesiune teritorială, etc. Din punctul dumneavoastră de vedere, care considerați că sunt principalele pericole la adresa siguranței naționale a României și cărora trebuie să le găsim o rezolvare imediată?
General Gheorghe Văduva: – Aproape că nu mai există, în România, nici un reper în jurul căruia s-ar putea constitui un concept de securitate națională, în afară de faptul că țara face parte din NATO și din Uniunea Europeană (ceea ce, desigur, este foarte important!) și că militarii noștri sunt foarte buni profesioniști. Dar aceste apartenențe și aceste calități deosebite ale celor 75.000 de militari români nu sunt nici pe departe suficiente. România și-a cedat și și-a distrus toate, dar absolut toate pârghiile de securitate și apărare proprii: industrie, industrie de apărare, infrastructuri, resurse, istorie, cultură. Statul român nu mai controlează nimic din acele valori fundamentale ale țării care s-ar putea constitui în structuri de securitate și de apărare națională. A cedat absolut tot – economie, finanțe, resurse strategice, fond forestier și cam 40 la sută din teritoriul național –, fără să primească nicio garanție de securitate, din partea nimănui, în afară de NATO. Și, oricum, o garanție de securitate, indiferent din partea cui ar veni, fără o capabilitate proprie de obiectivare și fără capacitatea de a o operaționaliza, nu are nicio valoare. Cel mai mare pericol și, prin urmare, cea mai mare amenințare (amenințarea fiind un pericol cu vector) la adresa securității naționale și apărării naționale a României o reprezintă incapacitatea clasei politice conducătoare de a-și înțelege rostul și rolul, incultura ei politică crasă, antipatriotismul ei lugubru, rânjetul ei mefistofelic, corupția endemică și lipsa de maturitate și de responsabilitate a instituțiilor statului. Țara este complet vulnerabilă. Niciodată în istoria ei milenară nu a fost așa. Nici măcar populația – divizată, învrăjbită, alungată din țară – nu mai are un ideal și un motiv pentru care să lupte și, la nevoie, să moară. Copiii noștri – dacă nu sunt geniali ca să fie folosiți de Occident pentru creierele lor – sunt pur și simplu gunoieri, servitori sau muritori de foame pe meridianele spațiului în care am visat să ne integrăm cu demnitate, nu cu slugărnicie, umilință și resemnare sinucigașă… Nu departe de frontierele noastre, s-a reactivat falia strategică Marea Neagră – Marea Baltică. NATO și Rusia sunt în curs de a-și desfășura forțele și de a genera un nou posibil spațiu de așteptare și amenințare strategică și chiar de confruntare de-a lungul acestui ax central din inima Europei. În caz de confruntare, România va fi, în câteva zile rasă de pe suprafața pământului de puzderia de rachete operativ-tactice și strategice aflate în dotarea marilor unități și forței strategice nucleare a Rusiei. Pentru că vom fi în eșalonul întâi strategic al NATO și nu avem nici măcar minimul necesar de mijloace de protecție și de ripostă. Să sperăm însă că nu se va ajunge acolo, că înțelepciunea, câtă a mai rămas, va triumfa și de data aceasta. Dacă nu la noi, măcar la alții.

Reporter: – În momentul de față există un context internațional foarte complicat. România își cunoaște bine atât prietenii, cât și neprietenii. Considerați că ”umbrela NATO” este destul de cuprinzătoare ca să ne asigure securitatea de care avem nevoie? Spun asta pentru că, un alt organism, e drept de o altă factură, UE, spre exemplu, a început – mă voi exprima neacademic – să cam ”scârție”. Mă refer la atitudinile Ungariei, în general, dar și ale Cehiei, Slovaciei și Poloniei în cazul imigranților.
General Gheorghe Văduva: – E greu de spus. Prioritatea NATO, orice s-ar spune, nu este aceea de a asigura securitatea României, ci de a preveni confruntarea și a apăra arealul Alianței potrivit principiului E pluribus unum. NATO, ca alianță, ne ajută, nu ne înlocuiește, nu face treaba pe care, potrivit Constituției și rațiunii de a fi a unei țări, trebuie s-o facem noi. Nici Uniunea Europeană nu este în măsură de a asigura securitatea României, atâta vreme cât conducerii de la București puțin îi pasă de securitatea și apărarea țării. Dacă suntem în NATO și în UE – cred aleșii nației – este suficient. Ne apără NATO și ne protejează UE. Din păcate, aceste adevăruri generale, care țin de o anumită filosofie de alianță și de impactul art. 5 din Tratatul de la Washington, nu sunt suficiente. Și, în orice caz, nu pot fi percepute simplist, așa cum o fac mare parte din aleșii noștri. România, chiar dacă face parte din NATO și din UE, este stat suveran, iar securitatea și apărarea țării țin, în primul și în primul rând, de responsabilitatea României. NATO nu este o umbrelă pentru noi. NATO suntem noi. NATO ne poate ajuta să ne apărăm țara, dar nu o poate face în locul nostru. Apărarea națională este prioritară pentru un stat de drept, este atribuția lui suverană. Apărarea colectivă tip NATO și apărarea comună tip UE ne ajută doar să operaționalizăm și să exercităm efectiv apărarea națională, întrucât, azi, nici un stat de pe lume, nici chiar Statele Unite ale Americii, nu-și mai poate asigura securitatea și apărarea de unul singur, in mod izolat, ci împreună cu ceilalți. E drept, Alianța Nord-Atlantică este cea mai puternică de pe Terra, dar acest lucru nu trebuie să ne liniștească, ci să ne oblige.
Reporter: – Vă mulțumesc pentru amabilitate!

A consemnat Nicolae BALINT

Valea Vaserului…. cu sentimente amestecate

Iulie, 2015. O excursie pe Valea Vaserului este una deosebită. Pârâu de munte, aer curat și natură sălbatică. Din păcate și multe, foarte multe tăieri. Câte dintre ele sunt oare monitorizate? Și nu e vorba decât de o singură vale… Priviți și vă minunați! Mai e oare ”codrul frate cu românul”?
Citiți această anchetă pe care v-o indic – link-ul de mai jos – și veți găsi unele explicații și pentru stările de fapt din ”Maramureșul istoric”.
https://www.riseproject.ro/articol/reteaua-schweighofer-cine-a-taiat-si-cat-a-castigat/

1
2
34
5
6
8
9
10
11
12
13
14

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ DOMNULUI PREFECT AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ (atât prin intermediul unor publicații, cât și direct Instituției Prefectului)

Stimate Domnule Prefect,

Mă adresez dumneavoastră în calitate de cetățean român, profesor și cercetător al fenomenului istoric, în baza drepturilor pe care mi le conferă Constituția României, același document care, potrivit articolului 123, coroborat cu prevederile Legii nr. 340/2004, stabilește calitatea și atribuțiile dumneavoastră ca reprezentant al Guvernului în teritoriu. Prin prezenta, țin să vă sesizez faptul că pe data de 4 iulie a.c., aflându-mă în concediu în Maramureș, curiozitatea, dar și respectul față de înaintași, mi-au purtat pașii și în localitatea Moisei, o localitate greu încercată în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Cu respectiva ocazie, am constatat că monumentul ridicat în memoria celor 29 de români masacrați de trupele maghiare pe data de 14 octombrie 1944, este parțial vandalizat. Îmi este greu să cred că sunt singura și prima persoană care am observat acest fapt reprobabil și îmi este greu să cred că IPJ Maramureș nu a fost sesizat până în prezent pentru a demara o anchetă și a stabili vinovații. În susținerea celor afirmate de mine anterior, vă trimit (anexez) un grupaj de 4 fotografii cu monumentul respectiv, cu mențiunea că placa ce arată semnificația respectivului monument – foto 3 – a dispărut cu totul (a se vedea foto 2, așa cum arată acum).Îmi exprim speranța că, în baza atribuțiilor pe care le aveți, veți lua cuvenitele măsuri care se impun în acest caz, atât pentru reamplasarea plăcuței respective, cât și pentru stabilirea și pedepsirea celor care se fac vinovați de acest act de vandalism.
12 iulie 2015
Cu respect,
Prof. Nicolae Balint, publicist

Foto 1
Foto 1
Foto 2
Foto 2
Foto 3
Foto 3
Foto 4
Foto 4

Mai avem nevoie de patriotism?

1
Primăria Deda din județul Mureș, a fost joi, 26 martie a.c., începând cu ora 12,00, gazda lansării revistei-album ”Eroi mureșeni în Marele Război – Un secol de la declanșarea Primului Război Mondial”, vol. I. Au fost prezenți la această manifestare cadre didactice din localitate, lucrători din cadrul Primăriei Deda, cetățeni ai localității, precum și preoți ortodocși din diverse parohii în frunte cu Teodor Beldean, protopopul ortodox de Reghin. Organizată de Primăria și Consiliul local Deda, în colaborare cu publicațiile ”Ziarul de Mureș” și ”Zi de Zi”, manifestarea s-a bucurat de succes și de un real interes din partea participanților. Cu această ocazie au rostit scurte alocațiuni Lucreția Cadar, primarul localității, Teodor Beldean, protopopul ortodox de Reghin, prof.dr. Florin Bengean, istoric, Nicolae Pop, din partea publicației ”Zi de Zi” și ”Ziarul de Mureș”, Ionuț Cadar, preot ortodox din satul Filea, precum și moderatorul evenimentului Nicolae Balint, profesor și jurnalist. Evenimentul a fost agrementat cu poezii din creația poetului Mircea Dorin Istrate recitate chiar de autor, acesta fiind câștigător al mai multor concursuri locale și naționale de creație poetică.
2
”Am susținut și vom susține mereu asemenea proiecte”
Apărut în Colecția Mecena, proiectul revistei-album inițiat de profesorul și jurnalistul Nicolae Balint, a fost finalizat prin munca în echipă a unui colectiv inimos format din Nicolae Pop, Aurelian Grama, Marius Daniel Morar, Alex Toth, Alin Zaharie, Anamaria Grama, Cristina Gânj și Florin Marcel Șandor. Materializarea proiectului a fost însă posibilă prin susținerea materială a celor 31 de Primării și Consilii locale din județul Mureș care au achiesat la acest proiect – Deda fiind una dintre acestea – un exemplu de implicare într-un proiect care s-a dorit a aduce în prim plan jertfa supremă a soldaților țărani români, în Primul Război Mndial, dar și un pios omagiu față de aceștia. ”Sunt bucuros când am ocazia să particip la asemenea evenimente încărcate de semnificație și o emoție aparte. Și asta pentru că Biserica a fost, este și va fi mereu prezentă în viața cetății. Doresc să remarc ţinuta grafică deosebită a acestei reviste, dar şi calitatea informaţiilor pe care le conţine”, a declarat Teodor Beldean, protopopul ortodox de Reghin. În aceeași ideea s-a exprimat și Nicolae Pop. ”A fost un proiect la care s-a muncit mult, cu profesionalism și credem că am oferit un produs de calitate (….) Am fost impresionat de starea bună în care am găsit monumentele ridicate cu mult timp în urmă, în onoarea acestor eroi mureșeni căzuți pe diverse fronturi ale Primului Război Mondial, iar acest fapt se datorează grijii edililor locali și parohiilor din aceste localități. Țin să mulțumesc doamnei primar Lucreția Cadar pentru implicarea domniei sale și a Consiliului local în acest proiect”, a declarat Pop. Lucreția Cadar, primarul localității Deda, organizatoarea evenimentului, a arătat că este o datorie de onoare ca edilii locali să se implice și în susținerea proiectelor cultural-educative. ”Întotdeauna, atunci când a fost cazul, cu ocazia diferitelor zile comemorative, am răspuns prezent alături de echipa din Primărie și din Consiliul local la susținerea unor asemenea evenimente și proiecte. Dincolo de proiectele edilitare în care ne implicăm sau le derulăm pentru comunitatea pe care o reprezentăm, am considerat ca o datorie de onoare să ne implicăm și în susținerea materială a proiectelor cultural-educative. Am susținut și vom susține mereu asemenea proiecte”, a precizat Lucreția Cadar.
3
Un greu tribut de sânge
Cu ocazia acestui eveniment, Ionuț Cadar, preot din satul Filea, sat aparținător comunei Deda, a ținut să sublinieze rolul pe care l-a avut și-l are Biserica în viața comunității. ”Soldatul român a fost înainte de toate un țăran credincios. A plecat la luptă lăsând în urmă familia cu copii, și-a lăsat în urmă gospodăria, acestea fiind universul lui spiritual de strictă raportare la realitățile momentului. A plecat cu grija în suflet, dar cu credința în Dumnezeu și speranța că se va întoarce. A plecat în același timp cu credința că Dumnezeu îi va păzi familia de greutăți. Vedem deci că Dumnezeu a fost mereu prezent în sufletele lor”, a declarat preotul Ionuț Cadar. Prof.dr. Florin Bengean, istoric, fiu al localității Deda, a arătat că ”Această localitate, dar și satele aparținătoare de Deda, a plătit un greu tribut de sânge: 149 de eroi morți pe diverse câmpuri de bătălie. Oameni care au lăsat în urmă familii îndoliate, familii care se vor confrunta mai apoi cu mari greutăți materiale. Într-un anume fel și familiile acestor eroi au plătit un greu tribut războiului. Avem datoria să nu-i uităm pe acești eroi, dar și pe cei care au căzut în cel de-Al Doilea Război Mondial, război de la a cărui încheiere, în acest an, se vor împlini 70 de ani.” La finalul manifestării, Nicolae Balint a prezentat participanților o selecție de 39 de fotografii inedite din arhivele militare române care arătau acțiunile armatei române pentru eliberarea Transilvaniei, precum și acțiunile armatei române în Ungaria și intrarea acesteia în Budapesta pentru alungarea armatelor regimului Béla Kun. Cu această ocazie, Balint a arătat că ”Asemenea acțiuni ca cea desfășurată azi sunt necesare, mai ales în contextul evenimentelor nefaste care se petrec la granițele noastre, iar menținerea vie a sentimentului patriotic este o datorie de onoare pentru toți cei care simțim românește și care facem educație. Mă refer la familie, școală, Biserică, și nu în ultimul rând la edilii locali care înțeleg să susțină asemenea evenimente. Avem nevoie de patriotism ca stare de fapt și nu la nivel declarativ așa cum o fac foarte mulți lideri politici.”

Corneliu CODRESCU
4
5

Scrisori către Caragiale, Nene Iancule, nu râde! Fie-ți milă de noi…

images
– Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare –

Iertare, nene Iancule, iertare. O spun în numele meu și al generației mele, generație care și-a luat BAC-ul la vremea ei, atunci când matale deveniseși temă obligatorie de studiu. Noi, cei care te-am citit, te-am iubit (noi te iubim și acum chiar dacă ne-ai dat multe frisoane și nopți nedormite) și te-am admirat. La vremea aceea, când tineri fiind te citeam, credeam cu toții – cei din generația mea -, că timpurile pe care le-ai trăit și zugrăvit atât de realist, au murit. Azi ne dăm seama că ești mai actual ca oricând. De aceea te iubim, nene Iancule. Te iubim pentru viziunea și geniul matale, dar mai ales pentru verbul mușcător. Cu inteligența matale nativă ai crezut probabil că satirizând cu atâta har năravurile societății în care trăiai, societatea se va îndrepta. Cu respect o spun, ai crezut degeaba, nene Iancule! Și tare mi-e că și tălică – chiar dacă nu ne-ai spus-o vreodată – ai înțeles de fapt acest lucru. Că trăiai într-o societate care n-avea scăpare. Care era iremediabil pierdută. Că anumite tare de caracter se transmit peste generații și ajung în timp să ne marcheze definitiv. Ca un blestem. Adică atât de mult încât ne-au alterat iremediabil matricea noastră spirituală. Altfel de ce ai fi plecat la Berlin, când aveai deja 52 de ani bătuți pe muchie? Tare mi-e, că mucalit cum te știam, de acolo de sus, printre îngeri, azi râzi de noi. Un râs mânzesc, ușor amar și de împrumut, un râs care nu e al matale. Tălică, de fapt ne-ai iubit, chiar așa cum eram noi, ”copii pierduți” ai unei mame mereu înșelate. Ai sperat că vom crește mari și vom schimba ceva. Mari am crescut, am mai și îmbătrânit, dar schimbarea n-am făcut-o. Fie ne-a fost frică de o ”schimbare” adevărată, fie n-am înțeles ce înseamnă de fapt ”schimbarea”, fie am luat tot ce a fost mai rău din năravurile altora, așa înțelegând noi că trebuie să facem ”schimbarea”. De fapt, i-am schimbat pe comuniști cu copiii lor din flori. Așa că, să știi nene Iancule, societatea în care ai trăit matale s-a întrupat din nou. De fapt, ea n-a murit niciodată. Comuniștii nu i-au dat lovitura de grație, ci au pus-o doar la ”naftalină”. Au conservat-o. A fost blestemul lor pentru noi, cei care am urmat. Acum a venit iar timpul acelei lumi pe care o consideram dispărută. Ea a înviat din morți, iar Miticii matale sunt astăzi mai mulți, mai prezenți, mai potenți politic și mai agramați. Sunt peste tot. Mulți oameni politici de azi, care mai ieri se porcăiau, se suduiau și se amenințau, azi se străng în brațe, se pupă, umblă la braț, se uită galeș unii la alții, își dau țepe pe unde se prind, se toarnă pe la spate și… se îmbogățesc. Uneori se și promovează între ei. Foștii lor șoferi și-au luat diplome de licență pe la cine știe ce facultăți obscure și azi sunt intelectuali sadea, alții mai pretențioși și-au tras grade de colonei sau doctorate cu șteif, poate și un pic plagiate, iar fostele amante au devenit între timp ministrese. Ei numesc asta ”politically correct”. Azi?…. Azi ei ne râd frumos din afișele electorale. De fapt, ei râd de noi. Râd de 25 de ani, nene Iancule, și nu se mai opresc, sta-le-ar râsu-n gât să le stea. La noi, să știi matale că e un circ politic perpetuu. Dimineața vizionăm pe toate posturile TV piese de teatru ieftin, la prânz vedem câte o comedie politică la Parlament, iar seara, la 18,30, trecute fix, în loc să ascultăm basme de adormit Mitzura alături de nepoți, audiem tragicomedia națională intitulată ”Noapte bună, copii!”, de fapt o versiune adaptată pentru televiziune a ”Vocii patriotului naționale”. Aceeași actori îmbătrâniți în rele, fără talent și mult prea ipocriți. E frumos și interesant la noi, să știi, nene Iancule! Ne mint mereu și ne promit câte-n lună și-n stele. Nu-i mai credem, că ne-am fript de prea multe ori. Ne e lehamite de ei și ei știu asta, căci au văzut câ în ultimul timp nici pe la vot n-am prea mai dat. Ne facem doar că-i votăm. Le luăm gălețile, ghetele, făina, uleiul și ce ne mai dau, și… valea. Apoi tot ce vrem noi, aia facem. Deee, ne-am mai șmecherit că destul timp am fost fraieriți. Treaba e, nene Iancule, că ușor, ușor, schițele și nuvelele matale au început să nu ne mai placă. Noi, personajul colectiv, prea semănăm cu cetățeanul turmentat din schițele matale. Am început să avem alte gusturi. Acum îi citim, scrâșnind printre dinți și câte-o sudalmă, pe Coșbuc și chiar pe Radu Gyr…

Nicolae BALINT

http://www.ziaruldemures.ro/?p=41668

ANUNȚ !

Nicolae-BalintDin 27 iunie a.c., procurați-vă săptămânalul ”ZIARUL DE MUREȘ” în fiecare vineri. Un nou format, o nouă echipă, un alt fel de a scrie. Vom promova dialogul subtil, inteligent și civilizat.
Veți putea citi anchete, interviuri, preocupări edilitare, educație, istorie, cultură, diplomație de succes, ordine publică, siguranță națională și intelligence, precum și (foarte, foarte) puțină politică.
Un ziar care va promova oamenii și excelența în toate domeniile.
Un săptămânal pentru toate gusturile și pentru toți mureșenii.
Un săptămânal la care puteți fi, în egală măsură, cititori și redactori.

Semnal editorial, ”Politica culturală în RSS Moldoveanească, 1944-1956”

1Volumul cu titlul de mai sus, foarte bine structurat și închegat, a apărut în anul 2013 prin bunele oficii ale Editurii ”Pontos” și aparține doamnei prof. univ. dr. Valentina Ursu de la Universitatea Pedagogică de Stat ”Ion Creangă” din Chișinău.
În această nouă lucrare lansată recent la Biblioteca Americană din Târgu Mureș – mai precis cu ocazia omagierii zilei unirii Basarabiei cu României – prolificul autor de studii și cercetări, prof.univ.dr. Valentina Ursu, surprinde cu multă acuitate și acribie științifică aspecte ale unei probleme de mare interes, dar și de mare impact: instaurarea comunismului în Basarabia.
SAM_4117
FOTO 1: Biblioteca Americană din Târgu Mureș – moment de la lansarea cărții
Pentru cei mai puțin avizați cu problematica istorică, titlul ar putea să pară unul neutru sau chiar unul banal.
Pentru cei avizați, dar și pentru cei interesați de fenomenul istoric, titlul are însă o semnificație aparte. Sunt anii de început ai implementării organizate, planificate și dirijate a experimentului comunist, cu un obiectiv bine și precis definit: marginalizarea într-o primă etapă și ulterior distrugerea elitelor românești. Toate aceste acțiuni vizau în subsidiar asimilarea elementelor identitare specifice culturii române din Basarabia și impunerea unui nou model cu un pronunțat caracter sovietic proletcultist.
De fapt, aceeași dramă, dar la o dimensiune ceva mai mică, o traversam și noi, românii din fostul Regat al României, țară devenită Republică (comunistă) la 30 decembrie 1947.
În paginile noului său volum autoarea a reușit să surprindă foarte bine lipsa acută de personal calificat din domeniul culturii la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în Basarabia, iar această situație se datora faptului că bună parte din elita culturală de aici fusese deportată din ordinul lui Stalin, fie că se refugiase în alte țări.
În aceste condiții era firesc ca acțiunile ocupantului sovietic din Basarabia să fie mult ușurată, iar acest aspect este nuanțat cu multă elocvență de către autoare în paginile cuprinse în subcapitolele ”Politica de cadre” și ”Politica editorială”.
Și ca să ilustrez cele afirmate anterior, vă voi sugera doar câteva cifre furnizate chiar de autoare. Spre exemplu, în 1948, la Școala de Muzică din Chișinău, din 51 de de cadre, doar 3 erau români basarabeni, iar aceeași situație putea fi întâlnită și la Conservatorul Moldovenesc de Stat, precum și la alte instituții de cultură.
O situație similară se putea întâlni și la Direcția de Conducere a Artelor, instituție ce funcționa pe lângă Consiliul de Miniștri al RSS Moldovenești, fapt ce ne oferă o imagine a brutalității cu care se opera împotriva elementului românesc. Din cei 9 funcționari superiori ai respectivei Direcții, doar unul era român, dar nici măcar acesta nu era intelectual, ci un mecanic specialist.
În subcapitolul dedicat ”Politicii editoriale”, d-na Valentina Ursu tratează pe larg, în aceeași manieră științifică, problema conținutului ideatic al operelor care se concep și publică în această perioadă, opere puternic influențate de curentul proletcultist.
Infuzia puternică de comunism sovietic, precum și a literaturii sovietice în cultura română din Basarabia constituie ideea de bază pe care se fundamentează abordarea de către d-na Valentina Ursu a subcapitolelor următoare, precum cel dedicat Uniunii Scriitorilor, Uniunii Compozitorilor și Uniunii Artiștilor Plastici din RSS Moldovenească.
Pe măsură ce veți parcurge lucrarea veți putea constata – sau mai bine spus veți avea trista revelație – a dimensiunii procesului de răspândire a ideologiei comuniste în domeniul culturii din Basarabia acelor ani.
Dacă despre dimensiunea acelui fenomen ne putem face cât de cât o idee, despre impactul implementării culturii sovietice în Basarabia putem doar să facem presupuneri având în vedere că și azi, dincolo de Prut, ideile comuniste sunt încă în vogă și câștigă adepți, iar Partidului Comunist este bine ancorat în viața politică din Republica Moldova.
Se cuvine menționat de asemenea și faptul că volumul – de o ținută grafică de excepție -, are în cuprinsul său și două consistente rezumate, unul în limba rusă și celălalt în limba engleză.
Cu ocazia lansării acestui volum la Biblioteca Americană din Târgu Mureș – filială a Bibliotecii Județene Mureș – au rostit scurte alocuțiuni d-ra dr. Monica Avram, director al Bibliotecii Județene Mureș, prof.univ.dr. Vasile Dobrescu și subsemnatul.
Personal sunt convins că acest volum își va găsi un binemeritat loc în bibliotecile de specialitate, dar și în cele ale ale împătimiților de istorie, volumul constituind o excelentă sursă de documentare pentru cei care doresc să se familiarizeze sau să-și completeze cunoștințele cu idei, fapte și documente cât se poate de sugestive referitoare la implementarea comunismului în Bsarabia.
La final, parafrazându-l pe poetul Tudor Arghezi, nu pot decât să spun: ”Carte frumoasă, cinste cui te-a scris…”.

Nicolae Balint