Atunci când revoluţia îşi „devorează” soldaţii, STUDIU DE CAZ: Silviu Bot, inspector şcolar general al judeţului Mureş după 1945

Născut la Blaj la data de 20 martie 1910, Silviu Bot a urmat şcoala primară în aceeaşi localitate, loc în care dealtfel în anul 1930, a absolvit şi Şcoala Normală de învăţători. Între 1930-1932 a fost învăţător la Şcoala din Iclod, iar între 1932-1940 la Şcoala din Sânmartin-Ciuc[1]. În urma Dictatului de la Viena din august 1940 a fost nevoit să se refugieze şi s-a înapoiat la Blaj unde a continuat să funcţioneze în învăţământ în perioada 1940-1945. Prin decizia Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 104753 din 1945[2], Silviu Bot a fost numit inspector şcolar al judeţului Mureş, iar cu decizia nr. 129050 din 1946 a aceluiaşi minister a fost numit delegat al Inspectoratului Şcolar de Circumscripţie al judeţului Cluj, dar a continuat să rămână cu exercitarea atribuţiilor de inspector şcolar în judeţul Mureş[3] până la sfârşitul anului 1948. Numirea lui Silviu Bot în 1945 în  funcţia de inspector şcolar al judeţului Mureş a reprezentat în fapt, un moment din cadrul procesului de reinstalare a administraţiei româneşti în teritoriile eliberate. Se cuvine amintit faptul că înainte de a fi numit în funcţia de inspector şcolar Silviu Bot a fost transferat la Târgu-Mureş pe data de 1.09.1945 de la Sânmartin-Ciuc[4]. Acest fapt ne conduce în mod logic la supoziţia că de la Blaj,  în cursul anului 1945 – după ce anterior localitatea Sânmartin-Ciuc a fost eliberată de trupele sovieto-române – Silviu Bot s-a prezentat la fostul loc de muncă pe care îl părăsise în 1940 în urma Dictatului. Se mai cuvine de asemenea menţionat faptul că în cuprinsul „Tabloului nr. 3 cu posturile de învăţători rămase libere după lucrările de comprimare după noul buget, an şcolar 1947-1948”[5], la poziţia 1 apare menţionat Silviu Bot funcţionând ca învăţător (cu catedra rezervată) la Şcoala nr. 1 din Târgu-Mureş, iar la poziţia nr. 5, la aceeaşi şcoală, soţia sa Lucreţia Bot. Prin decizia nr. 176737 din 1948 Silviu Bot a fost rechemat la catedră, astfel că între 1948-1951, îl putem regăsi funcţionând în învăţământ, dar nu la locul unde avea rezervată catedra – Şcoala nr. 1 din Târgu-Mureş – ci la Colegiul (pe atunci Şcoala Medie) „Alexandru Papiu-Ilarian” din Târgu-Mureş, unde a predat efectiv între anii 1948-1951. Ulterior, nu ştim din ce motive – din proprie iniţiativă sau din motive independente de voinţa lui – Silviu Bot a părăsit învăţământul. Din 1951 şi până în 1973 – anul decesului – a îndeplinit diverse funcţii administrative de mică importanţă ceea ce poate sugera faptul că a fost marginalizat de regimul comunist. A fost pe rând, funcţionar la Uniunea Cooperativelor de Consum din Târgu-Mureş (1951-1956), şef serviciu la ILEFOR Târgu-Mureş (1956-1960) şi secretar tehnic al Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, filiala Mureş (1960-1973). A decedat fulgerător pe data de 18 decembrie 1973 la Târnăveni şi a fost înmormăntat în cimitirul „Bisericii de piatră” din Târgu-Mureş.  Un singur necrolog – dat de Biroul Filialei Judeţene Mureş a Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România –  apărut pe data de 20 decembrie 1973 în oficiosul local al PCR[6], menţiona referitor la Silviu Bot, citez: „…apicultor cu multă experienţă, a desfăşurat timp de peste un deceniu o deosebită activitate în cadrul Filialei judeţene, contribuind cu multă dragoste şi dăruire la dezvoltarea economică şi organizatorică a judeţului nostru…” Deşi a fost primul inspector român din judeţul Mureş de după revenirea Transilvaniei în hotarele ei fireşti şi a trebuit să facă faţă unor probleme deosebite cu care se confrunta învăţământul în acel moment (reorganizare, nevoia de spaţii adecvate şi cadre didactice române calificate, campania de alfabetizare, etc.), autorităţile comuniste mureşene din 1973 nu au găsit de cuviinţă, ca la momentul decesului, să amintească măcar printr-un sumar necrolog activitatea depusă de Silviu Bot. Încercarea mea de a schiţa – e drept că destul de de sumar activitatea depusă de acest om, înainte de toate dascăl prin formaţie – şi binenţeles că în limita informaţiilor obţinute, reprezintă cu siguranţă un gest de onoare, dar şi un modest gest reparatoriu faţă de unul dintre miile de „truditori anonimi ai catedrei”.

Nicolae BALINT

 


[1] ANDJ Mureş,  fond Manuscrise, dosar nr.433, f. 27-29.

[2] ANDJ Mureş, fond Inspectoratul Şcolar Mureş, dosar nr. 26, f. 3

[3] ANDJ Mureş, fond citat, dosar Desfăşurător evidenţă cadre didactice, f. 6.

[4] Ibidem, f. 6.

[5] ANDJ Mureş, fond citat, dosar nr. 34, f. 45.

[6] “Steaua  Roşie” din data de 20 decembrie 1973, fila 6.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s