Avem un viitor european comun – interviu cu prof.dr. Giuseppe Munarini

Iubeşte România şi asta pentru că o cunoaşte foarte bine. A studiat şi şi-a susţinut o teză de doctorat în ţara noastră. Acceptă critic şi obiectiv unele momente din istoria noastră comună, dar crede cu tărie şi într-un viitor european comun. Prof. dr. Giuseppe Munarini, corespondent pentru Italia al revistei Ararat, însoţit şi de prietenul său Francisco Marchi, fost pilot militar, s-a aflat pentru  câteva zile la Târgu Mureş, oraş în care intenţionează să revină. Despre România, despre istoria noastră comună, dar şi despre emigraţie şi românii din Italia, într-un interviu în exclusivitate.

Reporter: Domnule profesor, ştiu că iubiţi mult România. Cum aţi ajuns însă să o cunoaşteţi?

Giuseppe Munarini: În 1969 eram student la Universitatea din Padova, an în care, prin Ministerul de Externe al Italiei, am primit o bursă de studii în România, prima dată pentru 6 luni, apoi pentru 4 luni. Am studiat la Universitatea din Bucureşti şi mi-am susţinut licenţa cu o temă referitoare la poezia lui Lucian Blaga. Adevărul este că mă apropiasem de România mai înainte, graţie profesorului Niculescu care preda atunci la Universitatea din Padova. A doua specializare la Facultatea de litere, am obţinut-o cu o teză despre Ioan Inochentie Micu-Klein. Însă cunoaşterea României, în ceea ce are ea profund şi de valoare mi-a fost facilitată şi de faptul că la facultate, am lucrat câţiva ani cu Cicerone Poghîrc, specialist în lingvistică generală, indo-europenistică, indianistică și istoria religiilor, profesor universitar și membru marcant al exilului românesc. De România m-am apropiat şi mai mult prin faptul că urmând studii la Facultatea de teologie romano-catolică din Padova, am decis la un moment dat să le continui cu studii de teologie ortodoxă, la Paris, iar în anul 2000, am susţinut o teză de doctorat la Universitatea din Cluj-Napoca, cu o temă referitoare tot la Ioan Inochentie Micu-Klein. Astăzi, atât eu, cât şi prietenul meu Marchi, colaborăm foarte bine cu Biserica greco-catolică din Padova fiind implicaţi – graţie părintelui protopop Vasile Barbolovici – în multe proiecte comune, iar acest fapt ne facilitează cunoaşterea şi mai cuprinzătoare a României sub toate aspectele.

Reporter: Ca „fraţi de gintă latină”, avem un capitol de istorie universală comună. Dincolo însă de ceea ce ne apropie, ce credeţi că ne desparte?

Giuseppe Munarini: Evident că avem multe lucruri care ne apropie: cultură latină, tradiţii, obiceiuri, caracterul, de ce nu…Ceea ce ne desparte este însă evoluţia istorică contemporană. A existat şi un moment 1940, dureros pentru dv. şi la care Italia, din păcate, a contribuit în mod nefast, ceea ce a creat resentimente populaţiei româneşti, dar aţi avut şi neşansa să intraţi sub dominaţie comunistă după război. Azi, cred însă sincer că trebuie să privim critic şi obiectiv spre trecut, dar în acelaşi timp cu mai multă detaşare şi asta pentru că avem în faţă un viitor european comun.

Reporter: Avem foarte mulţi români care lucrează în Italia, dar avem şi italieni care s-au stabilit în România, mulţi dintre aceştia având aici afaceri foarte prospere. Vis-a-vis de românii din Italia există însă nişte clişee negative. Care credeţi că sunt cauzele acestei percepţii, în cea mai mare parte neîntemeiată?

Giuseppe Munarini: În opinia mea este vorba despre emigraţia masivă şi necontrolată, precum şi de confuzia creată de această realitate peste care se suprapune lipsa de informare, dar şi o anume atitudine din unele momente a mass-mediei italiene. Fapt deloc neglijabil, există în societatea italiană o mare ignoranţă faţă de istoria Estului, inclusiv a României, ceea ce a sporit lipsa de informare. Mineriadele au creat şi ele o percepţie negativă în exterior.

Reporter: Ca unul care aţi fost de mai multe ori în România, inclusiv la Târgu Mureş, un oraş multietnic, cum îl apreciaţi, ce impresie v-a făcut?

Giuseppe Munarini: La Târgu Mureş sunt pentru a şasea oară. E un oraş frumos, curat, civilizat şi verde. Aveţi o populaţie politicoasă, iar oamenii de aici sunt deosebit de prevenitori şi serviabili.  

Reporter: Întrucât, aşa cum am mai spus, ştiu că iubiţi România, vreau să vă întreb când intenţionaţi să reveniţi?

Giuseppe Munarini: Voi reveni peste câteva luni pentru a continua studiile şi cercetările pe care le-am început, dar şi pentru a începe altele noi. O fac de fiecare dată cu mare plăcere pentru că m-am simţit foarte bine aici şi nu am avut niciodată senzaţia că sunt departe de casă.

A consemnat Nicolae BALINT

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s