Obiectiv de urmărire informativă: Erhard Plesch

S-a născut în 1910 şi a plecat din România în condiţiile create de evoluţiile celui de-al Doilea Război Mondial. În fosta RFG – stat apărut prin împărţirea Germaniei în două – a devenit o persoană publică foarte cunoscută şi implicată în ajutorarea saşilor ce doreau să emigreze din România. Deputat şi preşedinte al organizaţiei Landsmannschaft, Erhard Plesch, un sas originar din Reghin, era cunoscut în cele mai importante cercuri ale statului german. Dar era – cum altfel? – cunoscut şi de securitatea mureşeană care se interesa pe căi specifice de persoana sa, de cercul său de relaţii, precum şi de preocupările sale.

Drama saşilor şi şvabilor din România

Pe data de 12 mai 1943, Adolf Hitler, cancelarul Germaniei naziste, a încheiat un acord cu mareşalul Ion Antonescu, conducătorul statului român. Potrivit prevederilor acestui  acord, cetăţenii români de etnie germană care se aflau sub arme sau urmau să fie încorporaţi în armata română, puteau să opteze pentru continuarea, respectiv satisfacerea integrală a stagiului militar în unităţi ale armatei germane. Acest fapt era valabil şi pentru ofiţerii de carieră, etnici germani, dar care la momentul respectiv serveau în armata română. Drept urmare, mulţi etnici germani, saşi şi şvabi, ofiţeri şi trupă, au optat pentru trecerea în armata germană, adică în Wermacht, dar şi în temuta şi atât de detestata Waffen-SS, precum şi în Organizaţia Todt – o unitate specială de construcţii militare – şi în întreprinderi profilate pe producţie de război. Potrivit unor aprecieri, în Waffen-SS au servit circa 62.000 de etnici germani din România, iar din totalul acestora, circa 2.000 au fost repartizaţi la paza lagărelor de concentrare de la Lublin, Dachau şi Auschwitz. Pentru etnicii germani supravieţuitori ai celui de-al doilea război mondial şi care s-au întors în România – doar câteva mii – a început calvarul, un calvar generat în parte şi de neinspirata lor opţiune pentru Waffen-SS. Deportaţi în Bărăgan sau în URSS, încadraţi în detaşamente de muncă obligatorie, uneori alături de propriile lor familii, lăsându-şi agoniseala de o viaţă în mâinile statului comunist, saşii şi şvabii din România au trăit mari drame existenţiale. Nu erau singulari în drama lor, împărtăşeau de fapt drama unui întreg popor, poporul român, intrat sub dominaţia regimului comunist de inspiraţie sovietică. Drept urmare, mulţi dintre etnicii germani, care au avut şansa să scape şi din această a doua încercare a vieţii lor şi-au dorit să emigreze în RFG. Organizaţia cea mai serios implicată în emigrarea saşilor a fost Landsmannschaft, condusă timp de aproape 20 de ani de reghineanul Erhard Plesch.

Sursa  „Păcuraru” informează…

În nota-raport de serviciu întocmită pe data de 14 octombrie 1966, ofiţerul B.I. din securitatea mureşeană, menţiona cât se poate de detaliat condiţiile în care avusese loc întâlnirea dintre sursa „Păcuraru” şi Erhard Plesch. Contactul se făcuse prin Hugo Kosch, din Munchen, originar tot din Reghin, dar care, om de bună credinţă apelase la Plesch la cererea sursei „Păcuraru” care-i solicita să-i intermedieze un consult urgent la un medic specialist cardiolog. Soţia sursei simulase un atac de cord tocmai pentru a invoca nevoia unui medic specialist, la care nu se ajungea fără planificare, iar pentru cei aflaţi în vizită în RFG era şi mai greu, fapt care făcea necesară o anume intervenţie. Ori cine era mai în măsură decât Plesch să facă acest lucru? „Plesch m-a întrebat – scria ofiţerul recrutor B.I., pe baza notei-informative oferite de sursă – cine suntem şi de unde venim? La răspunsul nostru că suntem din Reghin şi că am venit în vizită la rudenii, ne-a întrebat cu ce ne poate ajuta.” Sursa „Păcuraru” şi soţia sa, se întorsese de puţin timp dintr-o vizită din RFG, de la rudele soţiei, dar cei doi mai beneficiaseră de aprobări legale şi anterior, ei făcând o vizită în aceeaşi ţară şi în 1965, ocazie cu care vizitaseră şi alţi cunoscuţi originari din Reghin, pregătind probabil terenul pentru contactarea lui Plesch, aşa cum dealtfel primiseră sarcină de la securitatea mureşeană. Referitor la durata dialogului cu Plesch şi conţinutul celor discutate, sursa „Păcuraru” menţiona că „Mare parte din cele 40 de minute cât a durat vizita au fost folosite de Plesch în vederea identificării familiei soţiei sursei, care este originară din Reghin…Plesch a făcut o apreciere pozitivă la adresa învăţământului din ţara noastră afirmând printre altele că lichidarea analfabetismului va avea urmări deosebit de pozitive pentru ţara noastră.” „Sursa a observat – mai scria ofiţerul B.I. în raportul său – că cel în cauză (Plesch – n.a.) este foarte bine informat în ceea ce priveşte situaţia unor familii săseşti originare din Reghin.”

Suspiciunile lui Plesch

Erhard Plesch avea şi el întrebările sau poate suspiciunile sale, iar una dintre acestea se referea la modul de obţinere a paşaportului de către sursă. „Plesch s-a interesat amănunţit – scria acelaşi ofiţer B.I. citind sursa – despre modul cum sursa a obţinut paşaportul. A menţionat că sora lui (Plesch – n.a.) care trăieşte la Sibiu nu a putut obţine paşaport din cauza lui, deşi el este o persoană apolitică. Sursa l-a întrebat pe Plesch dacă intenţionează să vină la Sibiu, întrebare la care Plesch nu a răspuns.” Interesul deosebit al securităţii mureşene îl reprezenta însă organizaţia pe care o conducea Erhard Plesch. „Plesch a arătat sursei – scria ofiţerul B.I. – că el, în calitate de preşedinte, are în subordine 30 de salariaţi şi că organizaţia sa cheltuieşte anual circa 100.000 de mărci pentru ajutorarea celor care trăiesc în România.” În încheierea notei-raport de serviciu, ofiţerul B.I. consemna sec: „Nota a fost furnizată de sursă ca urmare a sarcinilor trasate în completare la nota din 28.09.1966.” Sursa „Păcuraru” s-a dovedit şi pe parcursul anilor următori necesară şi eficientă, chiar dacă după 1969, între România şi RFG s-au născut relaţii diplomatice deosebit de utile pentru ambele părţi. Însă „războiul subteran” îşi are regulile sale, iar a lăsa „garda” jos nu face parte din aceste reguli.

Nicolae BALINT

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s