O anchetă la Primăria Târgu-Mureș și un scandal politic

de Nicolae BALINT

De la tribuna Parlamentului României, deputatul liberal dr. Aurel Russu profera în 1925 grave acuzații la adresa primarului orașului Târgu-Mureș, cunoscutul și apreciatul om politic, dr. Emil Aurel Dandea (FOTO 1), liberal și acesta. Mai mult decât atât, Russu – personaj cu un trecut destul de dubios, așa cum se va dovedi la final – îl acuza chiar și pe prefectul de Mureș că ar fi avut cunoștință de ”gravele abuzuri” ale primarului Dandea, dar nu a informat guvernul aşa cum s-ar fi cuvenit. Care erau de fapt acuzaţiile formulate de deputatul Russu și cât de fundamentate s-au dovedit acestea la final?

Declarații dispărute din biroul prefectului…

Din ordinul guvernului, care a fost obligat să se autosesizeze în urma gravelor acuzații formulate de Russu, un înalt oficial din Ministerul de Interne a venit la Târgu-Mureș pentru a le cerceta, atât acuzațiile formulate împotriva primarului Dandea, cât și pe cele formulate la adresa unora dintre funcționarii din subordinea acestuia. Cu adresa nr. 16176/C, directorul Dumitru Tomescu din cadrul Ministerului de Interne, care avea să devină ”un familiar” al acestor locuri pe parcursul anilor următori – vezi cazul Bernady – a fost împuternicit să facă cercetări la Târgu-Mureș. Acuzaţiile erau deosebit de grave: corupţie, mită şi abuz în serviciu. După ce a sosit în oraș, pe data de 1 august 1925, Tomescu a demarat primele cercetări. Acesta a luat legătura cu deputatul dr. Aurel Russu, cunoscut avocat în baroul local – și cel care sesizase Parlamentul și indirect guvernul – dar și cu prefectul. Aspectele cercetate, dar și concluziile finale au fost consemnate de Tomescu în raportul cu nr. 24173/C – 1925, din 12 noiembrie 1925. Oarecum bizară s-a dovedit a fi însă depoziția prefectului, consemnată lapidar de Tomescu în raportul final.„Domnia sa – scria Tomescu în raport, cu referire la prefect – cunoaște unele fapte incorecte de luări de mită pentru acte obligatorii și chiar posedă 5-6 declarațiuni scrise în această privință…dar aceste declarațiuni au dispărut chiar din biroul său.”

….și declarații retractate

Foarte meticulos, Tomescu a făcut cercetări minuțioase și ample. Unul dintre cei reclamați era șeful contabilității primăriei, Traian Roșu, considerat ca fiind un apropiat al primarului Dandea. Roșu era nominalizat de Russu ca „incorect și incapabil” și, potrivit aceluiași Aurel Russu, șeful contabilității nu folosea bicicleta ce-i fusese repartizată de primărie pentru a se deplasa în control la percepțiile de barieră, și asta pentru că, reclama Russu, „pe acea bicicletă au fost văzute persoane străine de primărie…” Dacă unele acuzații, precum cea de mai sus ar putea să ne stârnească râsul, azi, altele însă trebuiau investigate cu mare atenție. Spre exemplu, Tomescu a cercetat foarte atent  și scrupulos aspecte ce vizau cumpărarea și vinderea de către primărie a unor imobile din oraș, modul cum se angajau lucrările de interes public, cum se țineau licitațiile, cum se acordau subvențiile, evidența donațiilor în favoarea primăriei, etc. În proporție de peste 90 %, cele reclamate s-au dovedit însă a fi total neîntemeiate. În reclamația sa adresată verbal de la tribuna Parlamentului, dar și în scris, dr. Aurel Russu se bazase și pe depoziții ale unor funcționari din primărie, precum Cosma Barna și Cornel Lipovan, care însă ulterior – de teamă sau poate din lașitate ?! – au retractat cele declarate inițial.

Cărămizi gratuite sau la preț mai mic pentru „persoanele favorite”

Un alt aspect reclamat de Aurel Russu, viza activitatea Fabricii de cărămizi aflată în subordinea primăriei. Potrivit reclamației, din fabrică „s-au transportat cărămizi persoanelor favorite (primarului – n.a.), gratuit sau sub preț, ceea ce a cauzat enorme pagube orașului.” Printre cei nominalizați ca „favoriți” ai primarului Dandea era și profesorul universitar, eminentul luptător pentru Marea Unire de la 1918, Simion Mândrescu. Și în acest caz, reclamația s-a dovedit însă total neintemeiată. Mândrescu cumpărase într-adevăr cărămizi, în două rânduri dar, așa cum rezulta și din acte, plătise prețul de desfacere, iar singurul favor care i se facuse – așa constatase Tomescu – a fost acela că vagoanele în care cărămizile fuseseră încărcate nu au staționat prea mult în gara Târgu-Mureș, Dandea îngrijindu-se personal ca acestea să plece spre București imediat după încărcare. În finalul raportului întocmit de Tomescu, se formula clar, fără niciun fel de echivoc că „Cercetând partea de responsabilitate a d-lui primar Emil Aurel Dandea pentru neregulile semnalate mai sus, am constat că domnia sa și-a făcut datoria la timp…Dacă totuși s-au constat nereguli, acestea sunt făcute de funcționarii găsiți vinovați, fără a se putea dovedi că dl. primar sau ceilalți consilieri au avut cunoștință de ele…” Funcționarii considerați vinovați pentru unele nereguli constatate de cercetările lui Tomescu, au fost Sabin Pasere și Vasile Togănel, în cazul acestora fiind sesizată de altfel comisia de disciplină. Cu alte cuvinte, Dandea a fost exonerat de orice răspundere. (FOTO 2 – Statuia lui Emil A. Dandea din centrul orașului Târgu-Mureș) 

Acuzatorul se transformă în acuzat

După ce raportul final al lui Tomescu îi parvenise pe cale oficială și lui Dandea, acesta, prin intermediul presei locale de limbă română, i s-a adresat lui Aurel Russu. „Deci, deși târziu – declara cu satisfacție Dandea – s-a făcut lumină. Lumina a zădărnicit planurile d-lui Aurel Russu…” Dandea îi cerea lui Russu să nu se pună la adăpostul imunității de parlamentar, ci să iasă public în presă și să dea explicații asupra motivelor reale ale acuzațiilor făcute. Dandea mergea chiar mai departe. Replica sa a fost una foarte dură, dar și foarte bine gândită și fundamentată. În articolul intitulat „Cine este actualul deputat Aurel Russu? Caracterul, moralul și îmbogățirea lui”, Dandea – care se pare ca beneficiase (de unde oare?) de informații foarte detaliate despre Russu – îi aducea aminte acestuia din urmă, de fapte petrecute în timpul Austro-Ungariei. Concret, era vorba despre o fraudă de peste 50.000 de coroane austriece, pe care ar fi comis-o Aurel Russu, în calitatea sa de fost director al Băncii sibiene „Lumina”, sucursala din Târgu-Mureș. Frauda – urmare a unor falsuri repetate – fusese descoperită de autoritățile bancare austriece, care însă au acceptat să mușamalizeze cazul, la cererea Băncii „Lumina” care dorea discreție pentru a-și proteja imaginea. Paguba a fost recuperată integral de la Russu și rudele sale, dar tot la fel de discret, acesta a fost dat afară din Bancă, însă cu reputația serios terfelită. Dandea îi mai aducea aminte lui Russu până și numele celor care cercetaseră și rezolvaseră la vremea respectivă, cu multă discreție acel caz de fraudă bancară. La fel de ferm și sigur pe el, Dandea îi mai cerea lui Aurel Russu să-și facă publică declarația de avere și sursele acestei averi. „Teza susținută de dv. – i se adresa Dandea, prin presă, lui Aurel Russu – că ați câștigat averea în calitate de advocat, nu o putem primi din plauzibilul motiv că și înainte de a vă fi făcut deputat ați fost advocat, însă sărac lipit pământului, ba și amenințat cu pușcăria.” Ca o ironie a sorții, dacă Aurel Russu a scăpat de închisoare, Dandea avea însă să cunoască avatarurile închisorilor comuniste. Și asta, pe baza unor acuzații din anii ‘30, formulate – dar niciodată dovedite – de alți dușmani politici. Aceasta însă e o altă poveste…

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s