La vârsta de 15 ani, împreună cu un frate și o parte din familie, a plecat din Gogan-Mureș, peste ocean. După ani de zile de muncă, în SUA, mai precis la Chicago unde se stabilise, a ajuns proprietar al unui renumit teatru și al mai multor proprietăți imobiliare în California. Era în perioada de ”boom” economic ce a urmat marii crize din anii 1929-1933. Mai precis, perioada aplicării planului ”New Deal”, a președintelui Roosvelt, cel care a scos SUA din criză. Eroul poveștii noastre a fost însă și un investitor inspirat și inteligent. Profitul realizat din spectacolele teatrale, l-a investit într-un câmp petrolifer care s-a dovedit a fi nesperat de profitabil. Circa 4 milioane de dolari SUA, la valoarea anului 1965. S-a bucurat – cum altfel?- și de viață. Din ”pepiniera” sa artistică de tinere speranțe și-a luat și soția. Și pentru că avea de unde alege, dar mai ales ce oferi, și-a luat una cu 35 de ani mai tânără decât el. Care însă nu s-a bucurat prea mult de viața tihnită și confortabilă alături de soțul ei româno-american. Tânăra actriță și consoartă, se pare că nu s-a bucurat nici de averea lui. Pentru simplul motiv, că la această avere ”poftea„ și Securitatea română.
”American dream”
Pentru foarte mulți români ardeleni, America a fost și a rămas peste timp un tărâm, dar și un simbol al libertății și speranței. Și asta chiar dacă azi, nu mai există nici pe departe aceleași oportunități pe care le oferea cândva continentul american pentru dezmoșteniții sorții de pe întreg mapamondul. Cei mai mulți români ardeleni au plecat în America, în perioada premergătoare Primului Război Mondial. Un astfel de caz este și cel al lui Nicolae Boilă și al fratelui său Constantin. Când avea doar 15 ani – nu cu mult înainte de primul război -, Nicolae Boilă din Gogan-Mureș, a plecat împreună cu familia peste ocean. Un alt frate rămăsese însă acasă și avea să moară în al Doilea Război Mondial. Frații din SUA au muncit pe brânci cum se spune, dar truda le-a fost răsplătită din plin. Nicolae Boilă a cumpărat un teatru în Chicago, iar profitul obținut din spectacolele teatrale l-a investit într-un imens câmp petrolifer. Investiția făcută s-a dovedit a fi deosebit de rentabilă. Nici fratele Constantin nu o ducea rău. Nu avusese inspirația și norocul, și poate nici curajul lui Nicolae, dar cumpărase un mare restaurant în Chicago care-i aducea profituri considerabile și relativ sigure pentru că era bine plasat în oraș. Aveau însă, ca orice români, indiferent de situația materială la care ajunseseră peste timp, nostalgia locurilor natale pe care le părăsiseră în copilărie. Nicolae Boilă revenise pentru prima dată în România, în anul 1932. În bună parte, era deja realizat din punct de vedere material, trecând cu bine peste criza din anii 1929-1933. Ca o fatalitate însă, nici el și nici Constantin nu aveau copii. Constantin fusese căsătorit cu o anume Leontina din Cucerdea, care după moartea lui, avea să se recăsătorească cu Dumitru Golea, un român din Bahnea, fugit din țară și stabilit în SUA, după al Doilea Război Mondial. Dumitru Golea, ca și neamul Golea din Bahnea dealtfel, nu era un necunoscut. Cel puțin, din punctul de vedere al Securității române. În ceea ce-l privește pe Nicolae – eroul poveștii nostre -, acesta se căsătorise la bătrânețe cu o tânără actriță, mai mică decât el cu aproape 35 de ani. În vara anului 1964, însoțit de tânăra și frumoasa sa soție, dar mânat parcă și de un presentiment, revenise pentru a doua oară în România pentru a-și vizita satul și rudele. În vara anului următor, în timp ce se îndreptau spre Mexic pentru a-și petrece o frumoasă vacanță, Nicolae Boilă a murit. Rămânea în urma sa o soție tânără, cu poftă de viață, rămânea o avere considerabilă…dar și niște rude dornice să se înfrupte – mai mult sau mai puțin îndreptățit – din averea sa. De aici începe și interesul deosebit al Securității române pentru neamul Boilă din Gogan.
Un informator bine plasat…conștiincios și vigilent
În vara anului 1966, locotenentul major de securitate Haro Eduard, din cadrul Serviciului Raional de Securitate Sighișoara – pe baza unei note informative a cărei veridicitate se verificase între timp din mai multe surse -, informa eșalonul ierarhic superior, respectiv Direcția MAI Brașov, cu raportul nr. 4 din 23 iunie 1966, despre ”o mare moștenire a numitei Boilă Genoveva, din Gogan, nr. 269, pe care aceasta urma să o primească din SUA (California), în urma morții lui Boilă Nicolae (decedat în 1965) și care i-a fost cumnat.” Informatorul, sau altfel spus sursa primară a informației, era indicat ca fiind un oarecare Szekely Ștefan. Aceeași sursă, care se dovedea a fi foarte bine informată, îl mai indica în nota sa ca prezumtiv moștenitor și pe Rusu Nicolae, din Gogan, care îi fusese nepot lui Nicolae Boilă. Potrivit sursei, Boilă Genoveva și Rusu Nicolae, ar fi luat legătura cu avocatul Mărginean din Sighișoara pentru a se interesa ce documentație trebuie să facă pentru a primi moștenirea. Cazul devenise unul deosebit de interesant pentru Securitate, de vreme ce rapoartele următoare au ajuns să fie înainte de către Serviciul Raional de Securitate Sighișoara, direct și ”personal tov. general-maior Bolintineanu Ion, șeful Direcției MAI Brașov.” Între timp, se estimase că averea (moștenirea) lui Nicolae Boilă s-ar fi situat la circa 4 milioane de dolari SUA. Corespondența între cele două eșaloane a fost una cât se poate de intensă. Cei de la Brașov, în speță ”tov. general Bolintineanu”, cereau date suplimentare despre prezumtivii moștenitori, în ordinea gradului lor de rudenie cu Nicolae Boilă. Cu nr. 323527 din 5 11.1966, securiștii sighișoreni comunicau datele cerute, pe lista anexată la raport fiind indicate 12 persoane, dar la final, Securitatea se concentrase doar pe primii 6 dintre ei (vezi CASETA).
Și totuși…la cine sunt banii?
Ce s-a întâmplat, de fapt? Au intrat cei de pe tabel în posesia moștenirii fabuloase? Era aceasta, într-adevăr, de 4 milioane de dolari? Destul de greu de aflat. Și asta, din mai multe motive. Cei de pe tabel erau oameni în vîrstă și nu mai pot să povestească, iar rapoartele securității se opresc la primele cercetări, nu ne comunică și finalizarea cercetărilor. În sat, la Gogan, dintre cei de pe listă, azi doar Mureșan Doina mai trăiește. Își amintește totul foarte bine. Deși încercată de vremuri, are o memorie vie. Are chiar și puțin umor. Poate ușor tragic. Despre vizita lui Nicolae Boilă, în sat, în 1964, Mureșan Doina spune că ”Unchiu Niculiță a venit aici cu nevasta aia a lui, tânără și frumoasă. Ne-a adunat pe toți, toate neamurile lui, acasă la Genoveva. Avea cu el două geamantane. Le-a deschis și am văzut că înăuntru avea ceasuri, brățări, cercei și baticuri. Am văzut că-l desface și vrea să scoată pe masă ceea ce avea înăuntru. Probabil că vroia să ne dea la fiecare cîte ceva. Fetelor cercei și câte o brățară, băieților câte un ceas…Așa mă gândesc eu. Nu l-a lăsat Genoveva și probabil că s-a răzgândit. La sfârșit, după ce a stat de vorbă cu noi, ne-a dat totuși, nouă fetelor, câte un batic. Asta a fost tot.” Despre Boilă Genoveva nu are o părere prea bună. ”Boilă Genoveva a murit înainte de 1990, povestește Doina Mureșan. Fiică-sa Livia, s-a sinucis. N-a fost lăsată să se mărite cu un ungur din sat și s-a otrăvit. Cealaltă fiică a Genovevei, Letiția – Tiți îi spuneam noi, aici în sat – a fost omorâtă de o mașină, la Mediaș, într-o duminică când ieșea de la biserică. A murit parcă prin 1992. N-au avut noroc de bani. N-au avut nici moștenitori. Li s-a stins neamul. Casa Genovevei, cândva prăvălie mare, cea de la nr. 269 pe care ați văzut-o când ați intrat în sat, e acum casa lui Szas Gligorie, că Genoveva i-a vândut-o după ce i-a murit prima fată și s-a mutat cu a doua, la oraș, în Mediaș.” Despre cine ar fi putut fi moștenitorii lui Nicolae Boilă, tanti Mureșan spune că ”Nu știu cine ar fi putut să-l moștenească. Prin sat se vorbea că Boilă Genoveva, Rusu Nicolae și Tișler Ana ar fi primit mulți bani din averea lui. Eu nu știu ce să vă zic. Adevărul este că ei și neamurile lor s-au mutat din sat. De ce? Nu știu ce să vă zic…Eu am primit doar un batic. Asta a fost tot. Dumnezeu să-i odihnească, că n-au avut noroc de bani. Niciunul din neamul lor nu mai trăiește.”
Nicolae BALINT
CASETA
Prezumtivii moștenitori
– Boilă Genoveva, domiciliul în sat Gogan, nr. 269;
– Rusu Nicolae, (n.1899), domiciliul în sat Gogan, nr. 88;
– Tișler Ana, (n.1929), domiciliul în Dumbrăveni, str. Recoltei, nr. 13;
– Rusu Gheorghe, (n.1920), domiciliat în Gogan, nr. 106;
– Dur Ana, (n.1922), domiciliul în Gogan, nr. 35;
– Mureșan Doina, (n.1941), domiciliul în Gogan, nr. 99.
prof. Nicolae Balint, publicist 