Postacilor mei anonimi…. cu multă dragoste

Nu pot fi confundați cu OAMENII, ființe vertebrate, comunicative și inteligente.
OAMENII au o identitate certă, care poate fi probată și asumată. Anonimii nu au chip și nu au nume, ci identități de împrumut…
Din anonimatul deplin în care se complac sau i-a aruncat viața obscură și inutilă pe care o trăiesc meschin, alături de frustrările care-i macină zi de zi, jignesc, insultă, calomniază și urăsc.
Urăsc cuvântul sincer, urăsc atitudinile asumate cu curaj, urăsc tot ceea ce este imaculat și frumos Așa îi stă bine oricărui postac anonim, incult și agramat care are pe mână facebook-ul.
Nivelul limbajului pe care-l practică dă măsura intelectului pe care-l posedă din naștere. Prostul nu e vinovat că e prost. El trăiește însă o dramă personală perpetuă fără să realizeze acest lucru spunând doar că e nefericit.
Facebook-ul a fost creat pentru discuții între oamenii inteligenți și culți care apără sau combat o idee, cu argumente. Postacii anonimi nu fac parte dintr-o asemenea categorie de vreme ce sunt incapabili să apere o idee, cu argumente logice și într-un limbaj civilizat, dar mai presus de orice, să-și asume propria identitate.
Orice prostovan de pe stradă, minim școlarizat – un analfabet funcțional al zilelor noastre, spre exemplu – poate să jignească, dar unii, pretinși elitiști, o fac la adăpostul facebook-ului.
Ce bine că a fost creat, nu-i așa? Toți frustrații, în fond doar niște ”No name”, pot să înjure, să jignească, să calomnieze și să amenințe…
În anii 50 ai secolului trecut asemenea indivizi făceau carieră. Ar fi fost – manifestările lor de pe facebook mă îndreptățesc să cred și să afirm acest lucru – adepți fideli al dictonului, citez: ”Cine nu e cu noi, e împotriva noastră!”, dar și niște mânuitori excelenți ai bulanului făcând ordine în mințile ”zvăpăiate” și nonconformiste ale celor care ar fi îndrăznit să gândească altfel decât dorea PARTIDUL.
Doar cu bulanul s-a întărit organul, nu-i așa? Să dai facebook-ul pe mâna unor asemenea indivizi, fără chip și fără nume, e ca și cum ai da chibriturile unui piroman sau i-ai încredința să aibă grijă de bomba atomică unui pacient fără șanse de la Spitalul de nebuni.

NICOLAE BALINT