”Suflete moarte și conștiințe de vânzare”… sărmană țară, pe mâinile cui ai încăput?

Mai zilele trecute, un nefericit, așa-zis istoric, dar și cadru universitar, de a cărui ”operă” (spre rușinea mea) n-am auzit, s-a apucat să pună în discuție mai multe personaje istorice, precum Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, ș.a., decretând doct că istoria noastră națională ”e plină de confuzii”. Se pare că nimic din ceea ce s-a scris înainte nu mai este valabil astăzi și probabil, că acum – musai acum – trebuie rescrisă istoria. Ce face acest individ, nu este ceva nou. Au mai făcut-o și alții prin anii 2000, în niște manuale de istorie, așa-zis ”alternative”, în care ne propuneau – cum altfel? – tot ”o istorie alternativă”, de vreme ce Mihai Viteazu era prezentat ca un condotier și nu așa cum învățasem noi după eminenții domni profesori Giurescu (bunic, tată și fiu). Nefericitul de mai zilele trecute, pentru a-și ”documenta” aserțiunile, făcea trimitere la un film artistic, dar confuzia era (și probabil este în continuare) în mintea lui de vreme ce confundă un fapt din istoria națională cu o ecranizare a regizorului Sergiu Nicolaescu. Toți știm – sau ar trebui să știm – că filmele artistice reprezintă o viziune mai mult sau mai puțin romanțată a unui fapt istoric. Ca atare, filmul artistic (sau altfel spus, regizorul) poate să-și permită să nu respecte ad-literam adevărul istoric. Dar poți să explici asta unor nefericiți? Poți… dar nu te vor înțelege. Deci, n-are rost. Păcat însă de ei că doar pozează în istorici (oameni de știință), dar nu sunt dispuși să accepte adevăruri demult rostite, nefăcând decât doar să le reinterpreteze, stârnind – voit sau nu, cine poate ști? – confuzii. Ei se compromit astfel acționând la ordinele unor comanditari. Interni sau externi. Poate nu întâmplător, tot de ceva timp, a fost repusă pe tapet o mai veche teorie, cea a ”transilvanismului”. La pachet, evident, cu cea a autonomiei. Vezi Doamne, românii din Ardeal n-ar fi la fel cu cei din vechiul Regat al României… Inepții ușor ”poleite” cu o spoială de adevăr reinterpretat ”strâmb” și voit confuz. Hai să aruncăm cu noroi în tot ceea ce ne mai ține împreună…istoria națională. Uite așa vom descoperi că de fapt Mihai Viteazul nu era chiar atât de viteaz – (unde mai pui că era și copil din flori), că Ștefan cel Mare nu era chiar atât de mare, iar despre Țepeș, ce să mai vorbim?… Probabil încă un beneficiar (generos răsplătit) al vreunei burse în străinătate, trebuie acum să întoarcă ”serviciile”… Și dă-i în istoria românilor pe motiv de ”demitizare”. Au făcut-o și comuniștii, prin Roller, acum alți Rolleri le-au luat locul celui din 1950. Nimic altceva decât aplicarea principiului filosofic cunoscut sub numele de ”negarea negației”. Ce jenant! ”Suflete moarte și conștiințe de vânzare”… Sărmană țară, pe mâinile cui ai încăput?

NICOLAE BALINT

ANONIMII de pe facebook…. postacii fără chip și fără nume

Nu pot fi confundați cu OAMENII, ființe vertebrate și inteligente. OAMENII au o identitate certă, care poate fi probată și asumată. Anonimii nu au chip și nu au nume, ci identități de împrumut… Din anonimatul deplin în care se complac sau i-a aruncat viața obscură și inutilă pe care o trăiesc, alături de frustrările care-i macină zi de zi, jignesc, insultă, calomniază și urăsc. Urăsc cuvântul sincer, urăsc atitudinile asumate cu curaj, urăsc tot ceea ce este imaculat și frumos Așa îi stă bine oricărui postac anonim, incult și agramat care are pe mână facebook-ul. Nivelul limbajului pe care-l practică dă măsura intelectului pe care-l posedă din naștere. Prostul nu e vinovat că e prost. El trăiește însă o tragedie personală fără să realizeze acest lucru. Facebook-ul a fost creat pentru discuții între oamenii inteligenți și culți care apără sau combat o idee, cu argumente. Postacii anonimi nu fac parte dintr-o asemenea categorie de vreme ce sunt incapabili să apere o idee, cu argumente logice și într-un limbaj civilizat. Orice prostovan de pe stradă, minim școlarizat – un analfabet funcțional al zilelor noastre, spre exemplu – poate să jignească, iar unii, pretinși elitiști, o fac la adăpostul facebook-ului. Ce bine că a fost creat, nu-i așa? Toți frustrații pot să înjure, să jignească, să calomnieze și să amenințe…În anii 50 ai secolului trecut asemenea indivizi făceau carieră. Ar fi fost – manifestările lor de pe facebook mă îndreptățesc să cred și să afirm acest lucru – adepți fideli al dictonului, citez: ”Cine nu e cu noi, e împotriva noastră!”, dar și niște mânuitori excelenți ai bulanului făcând ordine în mințile ”zvăpăiate” și nonconformiste ale celor care ar fi îndrăznit să gândească altfel decât dorea PARTIDUL. Doar cu bulanul s-a întărit organul, nu-i așa? Să dai facebook-ul pe mâna unor asemenea indivizi, fără chip și fără nume, e ca și cum ai da chibriturile unui piroman sau i-ai încredința să aibă grijă de bomba atomică unui pacient fără șanse de la Spitalul de nebuni.

NICOLAE BALINT

În viitor, vom ”juca” pe dreapta sau pe stânga?

Ultimele evoluții politice internaționale ne indică faptul că în viitorul foarte apropiat sunt posibile noi reconfigurări de alianțe și noi poziționări ale unor state intrate/acceptate în alianțe deja constituite. Problema conflictului sirian pare a fi staționară, iar aceasta se datorează Rusiei care a jucat (și câștigat) o carte cu o miză foarte mare, ajutată fiind – mai mult sau mai puțin discret – de către China și Iran. SUA, ale cărei declarații belicoase la adresa liderului sirian, dar și împotriva Iranului s-au temperat în ultimul timp este oarecum deranjată, fapt care demonstrează că nu e atât de puternică pe cât lăsa să se înțeleagă sau aveam noi impresia că este. Conflictul irakian sau cel libian, nu demult încheiate, ne-au arătat fața hidoasă a dezinformării, precum și a manipulării mediatice practicată de SUA pentru a justifica începerea conflictelor, o nouă abordare a unei ”rețetar mai vechi” practicat însă cu mult mai mult succes în cazul fostei Yugoslavii.
Pe de altă parte scandalurile în care a fost ținta nr. 1 – declarațiile lui Snowden aflat acum în Rusia lui Putin, interceptările telefoanelor unor lideri europeni sau cel al închisorilor CIA din Europa – nu par să se fi stins șă să fi rămas fără urmări pentru SUA, cea care, prin vocea liderului de la Casa Albă, vrea să ne convingă că e doar ”o eroare de percepție” din partea noastră și nu un serios derapaj al acestui stat de la ceea ce înseamnă asigurarea drepturilor și libertăților cetățenești, un pas important spre edificarea în viitor a unui stat polițienesc globalist, stat care are în vedere un control total al persoanelor. În ceea ce privește Afganistanul, acesta este o altă palmă dată obrazului deloc imaculat al SUA. Pe continentul european, evoluțiile politice din Ucraina – cu un popor vizibil divizat ideologic și incapabil să-și depășească anxietățile istorice – ne arată o Rusie tot mai implicată politic (și nu numai) în evoluțiile din ultimul timp din acest spațiu. Rusia, moștenitoarea de drept și de fapt a fostei URSS, nu mai este dispusă să cedeze câtuși de puțin într-un teritoriu – Europa – în care consideră că e prima chemată să-și facă jocurile politice și economice. Are dealtfel și o armă redutabilă, gazul, față de care nici chiar pragmatica Germanie nu poate rămâne indiferentă și cu atât mai puțin statele mici, precum Polonia, Ungaria sau România. UE, de fapt un alt Plan Valev, unul ceva mai elaborat și cu două categorii de cetățeni pe care nu se sfiește să-i trateze în mod diferit, dar contrar principiilor asumate benevol din Charta universală a drepturilor omului, se dovedește din ce în ce mai puțin capabilă de a-și impune punctul de vedere și de a fi respectată. Polonia, un stat mic în raport cu Germania sau Rusia, dar cu un simț al demnității mult mai manifest decât în România, spre exemplu, face o politică realistă, în beneficiul propriului popor, atunci când interesele sale ca stat și națiune sunt puse în pericol. A se vedea în acest sens condițiile pe care le-a impus prin lege companiilor străine care-i exploatează gazele de șist. Nu mai vorbim de Ungaria, un stat cu serioase derapaje de la democrație, în care manifestările naționaliste și antisemite sunt tot frecvente în ultimii ani. În multe situații chiar guvernul maghiar este cel care dă tonul manifestărilor naționaliste îndreptate împotriva României. Și cum să nu facă acest lucru – un stat care deși are o populație și un teritoriu cât jumătate din România – are însă sprijinul discret al Rusiei. A se vedea cel mai recent acord comercial al Ungariei încheiat cu Rusia, spre stupefacția UE, dar mai ales al FMI, organism detestat, dar față de care statul maghiar și-a achitat datoria. Pe de altă parte, nu e deloc de neglijat faptul că atât Polonia, cât și Ungaria au o diaspora foarte bine organizată și reprezentată în organisme internaționale foarte influente la nivel mondial. Aceeași dasporă este foarte bine reprezentată și în serviciile de informații americane. Un exemplu în acest sens, americanii de origine poloneză sau maghiară sunt cei mai numeroși în CIA. Despre România ce am putea spune? O polpulație tot mai pauperă și divizată, o clasă politică tot mai detestată și o evoluție politică imprevizibilă. Pentru România – și nu numai – ”ecuațiile politice” se vor scrie și în viitorul apropiat la Bruxelles, Washington…. sau Moscova, cine știe? Sau poate, de ce nu, chiar la Tel Aviv. Se vor rezolvă însă întotdeauna la București, iar rezultatele vor depinde de calitatea ”rezolvitorilor” acestor probleme. Noi, cei mulți, suntem prea puțin importanți deocamdată în aceste jocuri de putere cu implicații atât de nefaste pentru viitorul nostru și al copiilor noștri. Și asta pentru că noi nu contăm nici pentru cei din afară, dar nici pentru ce care într-un exercițiu aproape democratic, vin la putere și pretind că ne reprezintă. Suntem doar niște numere, simple numere, intrate volens-nolens într-o ecuație cu multe, foarte multe necunoscute. Sau dacă vreți, suntem niște figuranți într-o piesă cu actori (politici) români mediocri pentru care scenariile se vor scrie întotdeauna afară…. jucăm de fapt într-o piesă fără happy-end.

ARTICOL PUBLICAT ȘI PE:
http://www.ziarulnatiunea.ro/2014/01/20/vom-juca-pe-dreapta-sau-pe-stanga/
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Vom%20juca%20pe%20dreapta%20sau%20pe%20stanga%20de%20Nicolae%20Balint.htm