Acolo sus, Marele Licurici (supra)veghează

de Nicolae BALINT

Martor mi-e bunul Dumnezeu că Traian Băsescu nu mi-a fost drag câtuși de puțin. Nici nu l-am urât pentru că nu e creștinește să urăști. L-am disprețuit doar. Pentru limbajul său grosier, pentru dezbinarea pe care a creat-o în societatea românească și, în general, pentru comportamentul său execrabil, departe de standardele unui Președinte de țară. Fie ea chiar și ”de mâna a doua” (de la Băsescu citire). Când am văzut că El, Președintele, n-a participat la sindrofia organizată de Ambasada SUA la București, cu ocazia Zilei Naționale, am înțeles că în relația sa cu Marele Licurici a intervenit ceva. N-a fost invitat sau, supărat pe prietenii americani, n-a vrut să participe? L-am văzut în schimb pe Victor Ponta. Surâzător, destins, amabil, cu un discurs susținut cu mult spirit și figuri de stil. Pentru o zi părea că uitase de scandalul plagiatului al cărui protagonist este. A doua zi, l-am văzut pe același Ponta, în studioul Antenei 3 alături de generalul american în retragere Wesley Clark – fost comandant NATO și fost candidat la Casa Albă – anunțat acum ca și ”consilier onorific” al actualului premier. Măi, să fie…Semnalul dat era clar. În demersurile pe care le face și care ne uimesc în aceste zile, Ponta pare a avea susținerea unui grup foarte important și influent din SUA. Dar cine este generalul Clark? O căutare mai atentă pe GOOGLE, ne aduce în atenție informații interesante…dincolo de cariera sa militară exemplară, Clark este și un foarte bun economist, este un om de succes, are legături de afaceri cu Soros, dar este interesat și de exploatarea gazelor de șist. Ba chiar deține mai multe acțiuni la o companie americană care exploatează gaze de șist în Polonia. Mai vreți și alte informații? Căutați-le (analizați-le și comparați-le) pe net! Veți afla suficiente  lucruri cât să înțelegeți care este miza jocului pe care-l face Ponta și cei care-i stau în preajmă. Băsescu, abandonat și nefolositor, aproape un loser acum, va deveni istorie în următoarele zile. Problema care se pune în continuare, e însă pentru noi…Ce angajamente și-a asumat Ponta și compania față de cei care-l susțin? În ce măsură ne vor afecta acestea în viitor? Le dăm americanilor exploatarea gazelor de șist? Le dăm și aurul de la Roșia Montană și ce mai avem pe acolo? Ce le mai dăm? Și mai ales, cu ce preț? Parcă-l și văd pe dl. Gitenstein, cu un surâs larg (evident, diplomatic), bătându-l pe umăr pe dl. Ponta, prietenește și înțelegător și spunându-i ”Good boy”, după ce vom fi acceptat să cumpărăm și avioanele F-16. Așa, ca bonus…Asta în timp ce vom spune ”Goodbye” altor câteva zeci de milioane de dolari. Ehei, dar ce nu faci în numele unei prietenii atât de strânse? Am impresia că micul Che Guevara (Ponta), pentru a-și onora promisiunile făcute americanilor, ar fi în stare să se transforme în curând într-un Batista sau Trujillo. Rămâne de văzut și sper din tot sufletul să mă înșel. Eu plec în concediu acum. Mă mai întorc în septembrie. Ce vară fantastică trăim! Fierbinte, tare fierbinte…

Anunțuri