Patriot român caut cauză, partid și lider. Ofer devotament!

Din dragostea neîmplinită dintre Băsescu și PDL s-au născut trei copii din flori: Forța Civică, Mișcarea Populară și Noua Republică. Sunt mici, foarte mici, cam urâței și neajutorați. Nu sunt recunoscuți oficial nici de tată și nici de mamă. De aceea încearcă sărmanii să crească (politic) singuri și poate tot de aceea nici nu-i prea bagă nimeni în seamă. Toți trei suferă mult, sunt ușor complexați și asta se vede din zbaterea (pe uscat) a liderilor acestora.
Cică ei sunt dreapta… Nu sunt câtuși de puțin credibili, iar asta se va vedea la alegerile de anul viitor. Însă nici USL nu stă mai bine. Oricum, până la alegeri USL nu va mai exista, va deveni istorie. Și asta pentru că PNL + PSD nu mai este egal cu LOVE, așa cum știam cu toții. Nu…, acum mariajul de conveniență e pe cale să să se destrame. E tot mai evident. A fost o dragoste cu năbădăi încă din primele luni ale mariajului. Cum se vor împărții însă ”bunurile” acestei căsătorii din interes? Greu de știut.
Trădați în dragoste de atâtea ori în ultimul timp vor pleca oare liberalii cu demnitate fără să ceară ceva spunând semeț și sec: ”Mă duc cât văd cu ochii, nu-mi trebuie nimic” ? Greu de crezut. Ce faci cu ”copiii liberali” din teritoriu care abia apucaseră și ei la câte o funcție mai acătării prin deconcentrate? Îi va întreba oare cineva, la divorț, pe acești (viitori) dezmoșteniți ai sorții dacă rămân cu tata (PSD) sau pleacă cu mama (PNL)? Mare incertitudine, dar și mari frământări de conștiință (politică) prin deconcentrate.
Între timp, amantlâcul dintre PSD și UDMR e din ce în ce mai evident și probabil că după divorțul aproape anunțat de PNL se va oficiliza această nouă (și totuși veche) legătură de dragoste vinovată. Ehehe, dar ce mai contează? Căci dacă dragoste nu e, nimic nu e…
Să nu uiți Ponta! Nimic să nu uiți! Bine, bine, dar noi, ceilalți, ”copiii vitregi” din întrega țară, ce vină avem? Noi cu cine votăm? Care dreaptă, care stângă?

NICOLAE BALINT

Anunțuri

Între stânga-caviar și dreapta de carton (presat)

Citesc presa centrală și mă minunez. Nimic nu mai amintește de presa anilor 90, cu găini care nășteau pui vii și fapte care mai de care mai senzaționale inventate de mințile bolnave de rating.
Ca în jocurile Tetrix, acum s-a trecut la alt nivel. Circul politic e pe primul pan.
Presa – de stânga sau dreapta, ce mai contează acum? – are ce mânca o săptămână sau chiar mai mult. Asistăm zilele acestea la reinventarea lui Geoană, ”dragostea mea”, reintrarea triumfală în arena politică a ”martirizatului” Adrian Năstase, dar și la intararea în adormire sau poate într-o lungă hibernare a lui Crin Antonescu. În tot acest timp, șacalul de la Cotroceni – sau stăpânul inelelor (politice), dacă vreți – își râde în barbă și toarce liniștit privindu-și viitoarele victime cu ochi de linx și mișcări de felină. Oare de ce?
Desecretizarea arhivei I.C. Dunărea – doar una dintre surprizele pe care acesta le pregătește – e sabia lui Damocles de deasupra capului lui Victoraș Ponta, cel crescut sub pulpana lui Năstase… care a crescut și el sub pulpana roșie a lui Ion Iliescu.
Chestia cu desecretizarea arhivei pe care o cere Băsescu, e una cu bătaie lungă. Dacă se desecretizează arhiva, motanul Felix s-ar putea să năpârlească, iar dacă el năpârlește, Antenele ar putea pune lacătele pe porți.
Și dacă ele pun lacătele pe porți… care va fi oare cel mai afectat partid? Că nu te poți baza, tu partid serios, numai pe televiziunea lui Ghiță. Ghiță are și el problemele lui…. și nu poți să știi când va schimba macazul, dezertează și te lasă cu nădragi-n vine când ți-e lumea mai dragă.
Ehe, ”combate adânc” domnul Băsescu, ar putea spune Moromete, dragul meu personaj al neuitatului Marin Preda. E o bătaie (politică) pe viață și pe moarte. Acum se aud doar cum se ascut cuțitele (lungi).
”O tempora, o mores…”, oare ce circ politic ne mai rezervă viitorul?

Din nou printre muritorii de rând
Printre ”prietenii” de pe facebook – așa se numesc cei din listă, nu-i așa? – am și câțiva oameni politici locali (mureșeni). Foști sau actuali. E drept că și ”actualii” pot deveni, în timp, niște ”foști”.
Ceva mai greu e ca ”foștii” să (re)devină ”actuali”. Dar renegarea trecutului, o prespălare rapidă (de conștiință), însoțită de o schimbare de look, e soluția garantată pentru reinventarea, redescoperirea și reevaluarea unui ”fost” devenit între timp util unei noi cauze.
Ce am constat la un ”fost” rămas tot ”fost”? Acum are timp suficient la dispoziție și postează poze cu animăluțe, imagini de prin parcuri, etc…. adică lucruri comune, dar plăcute și odihnitoare sufletului, minții și ochilor.
Nu mai combate cu înverșunare – după ce a schimbat două sau trei partide – nu… acum are preocupări domestice. A devenit un politician cu ”față umană”, vorba cuiva de tristă amintire.
Deci… concluzia este că și OPOZIȚIA e bună la ceva.
Meditație, post, poate și ceva rugăciune, de ce nu? Adică preocupări firești, de oameni obișnuiți, că supraoameni nu cred că există. Mai ales printre politicieni. Doar unii dintre ei s-au crezut așa ceva.
Și asta pentru că PUTEREA corupe… iar PUTEREA ABSOLUTĂ corupe în mod absolut. Iar uneori le mai ia și mințile.

NICOLAE BALINT