INVITAȚIE

Anunțuri

Despre autonomie într-o sală aproape goală

Conferință, simpozion sau reuniune?…Nu am reușit să aflu. Vorbitorii au folosit toți acești termeni pentru manifestarea care a avut loc sâmbătă, 17 septembrie a.c., începând cu ora 9,00, în Sala Mare a Palatului Administrativ din Târgu-Mureș. În fața a 26 de participanți, la care s-au mai adăugat încă vreo 8 din media locală, s-a vorbit – pro domo – despre autonomie teritorială și binefacerile ei. Cazul prezentat de vorbitori – unul de succes după cum s-a spus – a fost cel al provinciei Tirolului de Sud, parte componentă a statului italian. Deschiderea manifestării a făcut-o președintele Consiliului Județean Mureș, Lokodi Edit Emóke. Cu excepția prof. Cristoph Pann, directorul grupului CVI, ceilalți vorbitori – respectiv prof. Davide Zaffi, dr. Lucio Giudiceandrea și Komlóssy József – sunt niște iluștri necunoscuți. O simplă căutare pe Google poate convinge pe oricine.

Ce s-a spus…

Prezentările vorbitorilor au fost centrate pe istoria provinciei, pe evoluția ei în timp, dar și pe realitățile economice actuale din Tirolul de Sud. Spre exemplu, prof. Cristoph Pann, a arătat faptul că ”A existat pericolul asimilării și pierderii identității…acum însă avem pace socială, avem protecție legislativă, avem trei tipuri de educație care răspund nevoilor noastre…Economic vorbind, avem o rată de ocupație de 100%, chiar în condițiile actuale pe care le traversează Europa. Tirolul de Sud contribuie la bugetul central al Republicii Italiene cu un venit suplimentar de jumătate de miliard de Euro.” În prezentarea sa, prof. Davide Zaffi s-a referit în bună parte la istoria zbuciumată a provinciei în discuție, parte anexată de statul italian la sfârșitul Primului Război Mondial.

 

Același vorbitor a mai arătat că măsurile cu caracter administrativ luate de statul italian, mai ales în timpul lui Benito Mussolini, dar și după înlăturarea sa, au dus la acumularea de ”grave tensiuni, iar la aceste tensiuni administrația centrală a răspuns într-o manieră autoritară, chiar cu violență, negând spre exemplu dreptul la școli cu predare în limba minorităților”. Despre Tirolul de Sud, ca despre o regiune de succes, dr. Lucio Giudiceandrea a arătat în esență, faptul că ”existența celor două popoare (germani și italieni – n.a.) în provincie se intercondiționează, iar ideea autonomiei devine din ce în ce mai acceptată”. Prezentările făcute de unii vorbitori au avut și accente ușor sentimentale și chiar patetice. Spre exemplu, Komlóssy József a spus că ”Nu sunt pentru prima dată aici. Vizitez în mod regulat Transilvania…Nu voi vorbi în limba engleză, ci în limba mea preferată, limba maghiară….Vreau să vă spun că Tirolul de Sud este un temei și o experiență pentru un viitor mai bun, pentru românii și maghiarii din Ținutul Secuiesc. Tirolul de Sud a fost o regiune săracă, acum este una bogată.”

 

…Și ce nu s-a spus

În ceea ce privește chestiunea autonomiei teritoriale sau culturale a minorităților etnice, atât în UE, cât și în Europa, nu există în prezent o politică comună și ca atare, nu există ”standarde europene” în materie de autonomie. Un singur document european – Recomandarea 1201 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în 1993 – face referire la posibilitatea acordării unor autonomii teritoriale pentru minorități. ”În regiunile unde constituie majoritatea – spune în esență Recomandarea 1201 – persoanele aparținând unei minorități naționale vor avea dreptul să dispună de administrație locală sau autonomă corespunzătoare sau de un statut special, conform situației istorice și teritoriale specifice și în acord cu legislația națională a statului.” Documentul citat anterior, are însă valoare de recomandare, el nefiind obligatoriu pentru niciun stat membru al CE. De altfel, această recomandare apare și în cuprinsul Tratatului bilateral româno-maghiar din 1996, dar cu mențiunea clară că ”părțile nu recunosc drepturile colective.” Mai trebuie adăugat și faptul că în anul 2008, Comitetul de Miniștri al CE, a adoptat un punct de vedere cât se poate de clar în chestiunea respectării drepturilor minorităților. ”Deși tradițiile constituționale și contextele diferă – se spune în acel document din 2008 – toate statele membre sunt atașate ideii de incluziune a tuturor cetățenilor lor în procesele de luare a deciziilor și în dezvoltarea unei societăți incluzive, cu respect deplin pentru principiul nediscriminării.” Ori altfel spus, în momentul de față, în România, unde atât de jure, cât și de facto, minoritățile se bucură de toate drepturile în materie, nu există o problemă reală a autonomiei. Vechea problemă a autonomiei – cu variantele ei mai mult sau mai puțin elaborate – este doar una inventată și mereu reinventată, mai ales în preajma și în timpul campaniilor electorale. Dacă facem recurs la istorie, nu trebuie uitat nici faptul că Tirolul de Sud, provincie situată la granița de nord a Italiei și locuită în majoritate de germani (austrieci), a fost anexată de acest stat – un fapt total nejustificat – pe când Transilvania, provincie locuită în majoritate covârșitoare de români, a intrat în componența statului român, în 1918, pe baza principiului autodeterminării, fapt recunoscut internațional de două ori, în urma celor două Conferințe de Pace de la Paris,  între 1919-1920, respectiv între 1946-1947.