Senatorul Ioan Ghişe pune restituirile sub semnul întrebării: De ce au fost împroprietărite FDGR şi alte grupări ale minorităţilor etnice?

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal

Autorul interpelării – prof. Ioan Ghişe, senator liberal de Braşov

INTERPELARE – „Privind restituirile fostelor proprietăţi ale GEG (grupului etnic german) către FDGR (Forumul Democrat al Germanilor din România) şi către alte grupări ale minorităţilor etnice”

Stimate domnule prim-ministru,

deputat Victor Ponta,

FDGR (Forumul democrat al germanilor din România) a fost recunoscut prin Decizia Judecătoriei Sibiu drept persoană juridică ce continuă juridic GEG (Grupul etnic german), organizaţie nazistă care a fost desfiinţată prin Decretul lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, la fel ca toate celelalte organizaţii naziste.

Acest Decret a fost obligaţia României faţă de Aliaţi prin Convenţia Armistiţiu din 1944 concretizată prin semnarea Tratatului de pace de la Paris între România şi Aliaţi la 7 feb. 1947.

Dacă România restitutie acum către FDGR un patrimoniu imobiliar care a aparţinut unei organizaţii naziste, GEG, desfiinţată prin lege în 1945, apare în mod logic întrebarea: „De ce nu s-a pus în recenta întâlnire de la Berlin, între cancelarul german şi premierul român, problema compensării datoriei de cliring din 1945 a Germaniei faţă de România cu averile restituite acum?”.

Potrivit Legii 165 din 2013, confiscarea imobilelor în 1945 de către statul român NU a fost abuzivă şi atunci:
Care sunt CHELTUIELILE statului român pentru CHIRII ÎN IMBOBILELE RESTITUITE, dacă ACUM RESTITUIE proprietăţile imobiliare de miliarde de euro către FOŞTII PROPRIETARI, însă România nu îşi recuperează datoria confirmată a Germaniei faţă de România, creanţe estimate la nivelul a 16-18 miliarde de euro, în valută actualizată?
În ce anume concret constă câştigul României?

Bucureşti, 26 iunie 2013

Ioan Ghişe,

senator liberal de Braşov

Preluat de pe http://www.cotidianul.ro/de-ce-au-fost-improprietarite-fdgr-si-alte-grupari-ale-minoritatilor-etnice-216692/

La slujba de înmormântare a generalului Mihai Popescu

Articol preluat de pe http://adevarul.ro/international/europa/cel-mai-popular-general-postdecembrist-trecut-styxul-1_51c34c4fc7b855ff56af7778/index.html

MAMA GENERALULUI A SĂRUTAT TRICOLORUL

Trei ex-miniştri ai apărării, Ioan Mircea Paşcu, Gheorghe Tinca şi Niculae Spiroiu au onorat, cu prezenţa lor, ceremonia de înhumare a celui mai îndrăgit lider militar post-decembrist. Actualul ministru al apărării naţionale? Nu. Toţi ex-şefii Statului Major General, după decembrie 1989 – cu excepţia lui Dumitru Cioflină, aflat departe de lumea camarazilor săi…- au participat la eveniment: Vasile Ionel (29.12.1989-2.5.1991), Constantin Degeratu (22.1.1997-15.2.2000), Mircea Chelaru (15.02-31.10.2000), Eugen Bădălan (25.10.2004-13.09.2006), Gheorghe Marin (13.09.2006-28.10.2010). Era prezent şi a rostit cuvântul de adio generalul-maior dr. Ştefan Dănilă, care conduce Statul Major General din 28 decembrie 2010 şi anul viiitor ar trebui să predea ştafeta unui înstelat din Forţele Terestre Române, cea mai numeroasă categorie de forţe din Armata României. În interiorul mausoleului, lângă catafalc, mama, soţia, fata, ginerele şi fratele celui care a fost generalul Mihail-Eugeniu Popescu au avut decenţa să primească pe fiecare dintre cei care au venit să salute, pentru ultima dată, pe militarul care le-a marcat existenţa. Ulterior, pe platoul din faţa mausoleului s-au succedat gărzi de onoare formate din generali şi amirali ale celor trei categorii de forţe armate, în ordinea inversă importanţei lor numerice: Forţele Navale, Forţele Aeriene, Forţele Terestre. Pildă de spirit de corp a fost garda compusă din şefii postdecembrişti ai Statului Major General: – Vasile Ionel, trist, cu ochii parcă spre o altă lume, – Constantin Degeratu, puternic marcat de pierderea camaradului său, el fiind primul dintre generali care a luat poziţia de drepţi şi a salutat, la despărţire, secunde în şir, pe cel plecat dintre noi, – Mircea Chelaru, dinamic, ar fi vrut să ia cuvântul pentru a vorbi despre programatica decimare a celor ce au condus armata ţării, – Eugen Bădălan, slăbit, la propriu, cu ochii înrouraţi de durere, – Gheorghe Marin, stăpân pe el, atent ca totul să fie ca la carte, – Ştefan Dănilă, tăcut. Conform tradiţiei recent instituite, după ce sicriul cu corpul neînsufleţit a fost introdus în locul de veci, soţia celui mai popular general postdecembrist a primit Tricolorul. Pe acesta scria, cu litere de aur: generalul Mihail-Eugeniu Popescu. Aşa cum se cuvenea, drapelul a fost înmânat de generalul-maior dr. Ştefan Dănilă. A urmat clipa imprevizibilă… Mama generalului Popescu a preluat Tricolorul de la soţia fiului ei şi l-a sărutat. Gest fără precedent, în ceremonialurile militare postdecembriste. În mod paradoxal, prin moartea sa, generalul Popescu a adunat pe cei care l-au iubit şi pe unii dintre cei care s-au temut de el, sau chiar i-au făcut rău. Generalul Marin Stafie a remarcat că nu au fost evidenţiate, în biografia amintită la ceremonial, faptul că Mihail-Eugeniu Popescu a fost de două ori şef de promoţie. Important este că a fost recunoscut, prin ceremonialul descris mai sus, drept… şeful spiritual al promoţiei postdecembriste a liderilor SMG. Nu puţini generali, colonei, bărbaţi într-adevăr de stat, au plecat cu ochii în lacrimi de la sicriul generalului. Şi asta ar trebui să dea gândit tuturor celor care au înjosit, scuipat, umilit, călcat în picioare armata ţării.
Le vine rândul…

Citeste mai mult: adev.ro/mopirb

Prof. Univ. Dr. Mihai Drecin: „Cum promiţi tu, Ponta, să-i despăgubeşti pe aceşti fascişti?”

Domnule profesor, vă citez: ”Între declaraţii de patriotism local, putinţă şi interese, ies la iveală neputinţa şi greşelile trecutului postdecembrist”… Ne aflăm într-o situaţie critică în Transilvania în privinţa retrocedărilor. Cum s-a ajuns aici?

Din păcate, începând din 1996, când s-a pus problema retrocedărilor – de altfel, până la un punct, necesare şi credibile -, guvernanţii de la Bucureşti, sigur, prin reprezentanţii lor la nivelul întregii ţări, dar şi Parlamentul, au tratat superficial această problemă, mai ales în cazul Transilvaniei.

Din punct de vedere politic, economic şi juridic, până la Marea Unire, Transilvania a avut un alt statut: fie că a fost provincie autonomă în cadrul Imperiului Habsburgic, fie anexată Ungariei, de la 1867. În urma Primului Război Mondial şi a constituirii României Întregite, prin Tratatul de Pace de Trianon s-a prevăzut, printre altele, faptul că toate imobilele foste proprietăţi ale statului maghiar – prefecturi, primării, spitale, secţii financiare, şcoli – au revenit statului român. Acum, legile date din 1956 încoace, amendate tot timpul, practic au facilitat bisericilor istorice maghiare şi celor interesaţi din conducerea UDMR şi din alte partide maghiare să încerce să pună mâna pe clădiri ale statului român, fie procurând documente false, fie prezentând în instanţă din cărţile funciare doar părţile înscrise până la 1918 sau din perioada comunistă.

Partea de CF din perioada interbelică de unde rezultă că aceste clădiri ale statului român au fost intabulate de statul român – e-adevărat, ceva mai târziu, unele prin anii ’20, altele prin ’36-’37 – nu este prezentată nici de primării, nici de consiliile judeţene. Şi-atunci, ce rezultă? Rezultă că până în 1918 au fost intabulate pe statul maghiar, iar în 1945-1948 au fost naţionalizate de statul comunist. Însă ce s-a întâmplat?…

Eliminăm practic o perioadă de deplină legalitate din Istoria României…

Exact. Statul comunist nici nu trebuia să mai transfere acele clădiri, pentru că ele erau deja proprietăţi ale statului român. Şi-atunci se prevalează toţi de cunoscuta precizare: „Tot ceea ce a naţionalizat statul comunist revine vechilor proprietari”. Aceasta este o chestiune, dar mai grav este faptul că în anumite judeţe ale Transilvaniei – şi eu cunosc realităţile pe bază de documente, nu pe vorbe -, în Arad, în Bihor, este atacată Reforma Agrară din 1921, care a naţionalizat în primul rând moşiile „absenteiştilor”, şi vorbim de cei 500 de mari moşieri maghiari cărora deşi statul român le-a oferit cetăţenia română, ei au plecat. Unii chiar locuiau la Budapesta sau la Viena şi au refuzat cetăţenia. Şi-atunci, aceste moşii au fost naţionalizate, exact cum s-a procedat şi cu moşiile moşierilor din Vechiul Regat, care parte din ei trăiau pe Coasta de Azur şi la Paris. Acest proces al optanţilor maghiari l-a câştigat reprezentantul statului român, Nicolae Titulescu, după vreo opt ani de eforturi susţinute. Atunci s-au plătit despăgubiri pentru această naţionalizare, dintr-un fond al ţărilor care au constituit Mica Înţelegere şi în felul acesta s-au stins pretenţiile statului maghiar pentru aceşti 500 de grofi.

Acum vin urmaşii lor cu tot felul de documente pe care statul român actual nu le verifică şi pretind tot felul de castele, de lacuri, de pământuri şi-aşa mai departe…

Pentru oraşul Oradea v-aş prezenta o situaţie aparte viyavi de imobile, care a scăpat de sub controlul reprezentanţilor statului român. Aici, comunitatea evreiască, până în mai-iunie 1944, a fost foarte numeroasă şi puternică. De fapt, Oradea modernă s-a ridicat prin banii evreilor şi prin munca din construcţii a românilor, sub administraţie maghiară. 30.000 de evrei din oraş, care reprezentau aproape jumătate din populaţia de atunci, au fost ridicaţi de-acasă de către horthyşti, vârâţi în ghetouri şi în mai-iunie ’44 duşi la Auschwitz. Dintre ei s-au mai reîntors în anii ’45-’46 în jur de 2.000… Au dispărut familii întregi… Ce se întâmplă? În ultimii 8 ani, autorităţile administrative UDMR, plasate în fruntea municipiului Oradea sau în fruntea judeţului Bihor, au avut fie un viceprimar, sau cel puţin un vicepreşedinte al Consiliului Judeţean.

Ce-au făcut? Au căutat persoane care au avut întâmplător acelaşi nume cu o familie de evrei care a dispărut în totalitate la Auschwitz. Prin documente „aranjate” de avocaţi i-au declarat urmaşi şi i-au împroprietărit, aplicând apoi principiul acesta al vinderii clădirii respective foarte rapid, în decurs de 6-8 luni, la 4-5 proprietari. Juriştii şi denumesc acest sistem, pare-mi-se, „Sistemul Şnur. Între timp, bătrânii „noi proprietari” au murit şi, în felul acesta, consilieri UDMR au pus mâna pe clădiri. E un caz celebru aici al unei doamne care şi-a cumpărat de la stat – înainte de a se ajunge la sistemul acesta ingenios de „naţionalizare de către UDMR a statului român” – prăvălia de la parterul unei clădiri foste a unui comerciant evreu, decedat împreună cu toată familia. Apoi apare un consilier maghiar de la Consiliul Local, foarte onorabil de altfel, care cumpără clădirea de la un aşa-zis urmaş al acelei familii, care, în afară de coincidenţa de nume, n-avea nicio legătură cu decedaţii. Şi-acum, doamna respectivă încearcă să-şi facă dreptate şi nu reuşeşte. A trimis hârtii peste tot, până la Preşedinţie şi nimic…

Putem vorbi de un sistem mafiot cu ramificaţii până la nivelul cel mai de sus în stat?

Cu siguranţă. Din moment ce în acest caz punctual se pierd toate procesele, iar, mai nou, avocaţii care sunt contactaţi pentru a o apăra renunţă – „Doamnă, nu mă bag aicea, sunt oameni grei care manevrează lucrurile astea. Ştiţi? Căutaţi-vă alt avocat?”-, ce să deduci?

De ce sunt atât de râvnite aceste clădiri?

Păi sunt palate! Evreii, comercianţi şi industriaşi, au ridicat veritabile palate. Jos erau prăvălii sau restaurante, iar la etaje, apartamente de locuit. Monumente istorice care au toate peste 100 de ani, gen Palatul Moskovici. Apoi am un doctorand de-al meu, maghiar, care studiază domeniul baronului Wesselenyi Miklos jr. din Jibou. Acest baron a trăit la sfârşitul secolului 18 şi începutul secolului 19. Castelul din Jibou cu toată grădina botanică de-acolo, renumită în ţară, este revendicat acum de un urmaş de-al lui din… Canada!?

Apoi mai e încă o chestiune pe care ar trebui ca oamenii noştri politici de la Bucureşti s-o aibă în vedere şi să întrebe istoricii şi în speţă istoricii din Transilvania; în ianuarie-februarie 1945, guvernul generalului Rădescu a dat două decrete semnate de Regele Mihai, pe baza cerinţelor semnate în baza Tratatului de Armistiţiu din septembrie 1944 dintre România şi Puterile Centrale, respectiv URSS. Acolo se scrie negru pe alb că toate proprietăţile persoanelor care au făcut parte din partide şi formaţiuni fasciste se naţionalizează în favoarea statului român.

A doua naţionalizare, după cea a lui Ferdinand, pentru cei care au uneltit împotriva statului român…

Exact, exact…!Şi aici cine-au intrat?O serie de grofi maghiarişimembrii Grupului Etnic German care au făcut politica lui Hitler. Ei au fugit din Transilvania. Şi-acum văd că apar tot felul de moştenitori, urmaşii acestor fascişti, care-şi cer drepturile. Şi vedeţi, în Covasna, Harghita, de ce şi-au primit îndărăt toate proprietăţile? Eu nu zic din răutate, ci respectând dreptul istoric.

Ce-ar fi de făcut, domnule profesor? Unu…

Cum ce-ar fi de făcut? S-o luăm de la capăt! Să aibă tăria guvernul Ponta să ceară istoricilor să lămurească punctual, la nivel de judeţe, această situaţie…

Doi…

După aceea – cu rezerva că ceea ce spun acum am aflat din media -, dacă prim-ministrul Ponta i-a promis doamnei Merkel că retrocedează în bani sau în bunuri fostele proprietăţi ale membrilor Grupului Etnic German, a făcut cea mai mare prostie posibilă. Adică cum? De ce să nu ne apărăm şi noi? Şi-atunci cum promiţi tu, Ponta, să-i despăgubeşti pe aceşti fascişti când partidele respective, inclusiv Grupul Etnic, au fost condamnate la Nürnberg?

Trei…

Păi atâta e suficient, doar să se-apuce de treabă!

Şi cu cele deja retrocedate?

Trebuie văzut în ce măsură au fost retrocedate pe documente corecte sau false şi preluate de statul român prin primării şi consilii judeţene… renaţionalizate!

Preluat de pe http://www.cotidianul.ro/cum-promiti-tu-ponta-sa-i-despagubesti-pe-acesti-fascisti-216435/
Marcel Bărbătei
Publicat Duminicã, 23 iunie 2013

ASPECTE DIN ACTIVITAEA EDILULUI MUREŞEAN BERNÁDY GYŐRGY, ÎN PERIOADA DE DUPĂ 1918

Prof. Nicolae BALINT, publicist

A R G U M E N T

După cum prea bine ştim, miturile domină puternic istoria universală, dar și istoriile naționale şi locale, pentru că cea mai mare parte a istoriei s-a construit pe mituri. Fie că este sau nu necesar, unele mituri sunt demolate, altele mai puțin întemeiate, se construiesc şi le iau locul.
Consider că este o anume dinamică a istoriei, mai puţin fastă şi cu consecinţe, în timp, greu de prevăzut, atâta timp cât istoria va fi manipulată politic, de oameni care au, de cele mai multe ori, prea puţine în comun cu ştiinţa istorică şi mai ales cu adevărul. Noile „construcții” se vor a răspunde unor nevoi pe care le resimt acut atât românii, cât și maghiarii din Transilvania – dar nu numai ei – şi reprezintă şi un anume tip de răspuns tendinţelor de globalizare a naţiunilor, tendinţe care se manifestă tot mai pregnant şi insidios.
Dincolo de ceea ce înseamnă în fapt manipularea istoriei, există însă şi o cauză – să-i spunem obiectivă – nevoia de repere morale.
Mitul însă păcătuiește prin faptul că are tendința de a supradimensiona calitățile personajului istoric devenit mit, pe când defectele sau scăderile sale, mai mari sau mai mici – în fond şi ele definesc anumite laturi ale personalităţii – sunt parțial uitate sau pur și simplu omise. Arhivele în general, iar în cazul de față arhivele mureșene, ne relevă, treptat, aspecte pe care le cunoaștem mai puțin sau chiar deloc şi care, coroborate cu informaţii din alte surse, ne pot contura imagini mult mai apropiate de conturul real al uneia sau alteia dintre personalităţile unui timp istoric.
Avem dreptul, dar și obligația morală de a cerceta aceste informaţii și de a le prezenta „Sine ira et studio” (“Fără ură și părtinire”). O istorie adevărată înseamnă o istorie eliberată de prejudecăți și inhibiții, pe când o istorie selectivă nu folosește nimănui.
Din această perspectivă, mi-am propus să abordez şi anumite aspecte mai puţin cunoscute din activitatea publică a edilului mureşean, dr. Bernády Győrgy (1864-1938).

1. BERNÁDY GYŐRGY , OMUL TIMPULUI SĂU
Primarului mureşean Bernády Győrgy, farmacist şi jurist, om cu o bogată activitate edilitară, istoricii maghiari i-au acordat spaţii ample , mai ales atunci când se fac referiri la edificiile realizate în Târgu-Mureş, până la începerea Primului Război Mondial, cu trimitere directă și în mod deosebit, la monumentalul Palat al Culturii din Târgu-Mureş, clădire impozantă şi grandioasă în acelaşi timp. Însă această clădire, prin destinaţia ei iniţială, trebuia să aibă un anume rol cultural în defunctul Imperiu Austro-Ungar.
Palatul Culturii fusese realizat cu eforturi materiale considerabile, în timpul primului mandat de Primar, pe care Bernády Győrgy îl exercitase între 1902-1913. Despre rolul acestui edificiu, construit între 1911-1913, profesorul Traian Popa făcea însă, la începutul deceniului trei al secolului trecut, o observaţie deosebit de explicită, scriind, citez: „Scopul acestor palate culturale era să concentreze forţele culturale maghiare, cu excluderea confesiunilor şi a naţionalităţilor cari luptă împotriva integrităţii statului.”
În acelaşi context, Popa mai arăta că în anul 1907, în Camera Deputaţilor din Budapesta, politicienii maghiari insistaseră asupra rolului concret al acestor instituţii întrucât, citez: „…avem nevoie (argumentau acei politicieni citați de Popa – n.a.) de un tratament şi un mijloc care să asimileze prin cultură, toate elementele şi clasele sociale care formează statul.” Această idee, era de altfel afirmată anterior şi de Aurel Filimon, bibliotecar şi apoi director (1922-1940) al Bibliotecii orăşeneşti din Târgu-Mureş .
Este în mod evident şi neîndoios, o poziţie exclusivistă a statului austro-ungar, iar activitatea Primarului Bernády din primul său mandat, se circumscrie acestui obiectiv urmărit de stat, şi care era atât de clar enunţat în 1907 de politicienii maghiari.
Acest fapt nu scade cu nimic din meritele edilitare ale dr. Bernády Győrgy, care va obţine un nou mandat de Primar, între 1926-1929, în timpul Regatului României. De altfel, un alt istoric român, Traian Duşa, într-o carte a sa, referindu-se la Primarul maghiar, va sublinia, citez: “…om cu vederi liberal-democratice, plin de iniţiative şi personalitate, care a arătat necesitatea unei astfel de construcţii în care să funcţioneze Conservatorul oraşului, biblioteca publică, o sală pentru spectacole de teatru, operă, concerte, galerii de artă, cinematograf, etc..”
Este însă o abordare incompletă, pentru că interesul profesorului Duşa s-a focalizat doar pe destinaţia de după 1918 a Palatului Culturii din Târgu-Mureş şi nu abordează câtuşi de puţin obiectivul iniţial al construcţiei. Ţinând seama de timpul (şi locul) când îşi publica cartea profesorul Traian Duşa – 1970, la Târgu-Mureș – este însă lesne de înţeles, că tratarea anumitor subiecte se făcea “cu menajamente”, pentru a nu sensibiliza – în opinia regimului comunist – buna înţelegere româno-maghiară.
Pentru a înţelege pe deplin personalitatea Primarului Bernády Győrgy, personal consider că este foarte important ca ea să fie abordată şi din perspectiva exercitării celui de-al doilea mandat al său, respectiv cel dintre anii 1926-1929, dar şi după încheierea mandatului, întrucât Bernády a rămas în continuare o personalitate politică importantă.
În Fondul personal Bernády Győrgy , am putut consulta foarte multe documente în limba română, întrucât o parte importantă ca număr dintre documentele arhivate, sunt şi în limba română.
Este vorba, în special, despre unele procese-verbale ale şedinţelor Consiliului municipal, procese-verbale ale unor negocieri purtate de către anumiţi lideri politici maghiari cu anumite partide româneşti, referate asupra unor chestiuni administrative, constatări, mandate şi împuterniciri, chiar şi ciorne ale unor discursuri pe care Primarul Bernády Győrgy le-a susţinut cu unele ocazii festive.
Documentele sunt interesante, instructive şi…edificatoare. Edificatoare pentru perspectiva pe care ţi-o oferă în înţelegerea a ceea ce a înseamnat şi înseamnă compromisul politic şi limitele lui, precum şi a impactului acestuia în sferele vieţii publice. Sunt edificatoare şi pentru înţelegerea unei laturi mai puţin relevate a politicianului maghiar, dr. Bernády Győrgy.

2. LEGEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI – ÎNTRE „CERERE ŞI OFERTĂ”. AU NEGOCIAT CU LIBERALII….ŞI AU IEŞIT PE LISTELE PARTIDULUI POPORULUI
În noiembrie 1925, Partidul Naţional Liberal şi reprezentanţii bisericilor minoritare negociau discret chestiuni legate de Legea învăţământului particular. Episcopul romano-catolic G.K. Majláth, dr. Elemer Gyárfas, consilier romano-catolic, dr. Juliu Illés, consilier de episcopie reformată şi dr. L. Mikó, secretarul Bisericii Unitariene, au fost reprezentanţii bisericilor minoritare la negocierile din noiembrie 1925. În acelaşi timp, Partidul Maghiar prin liderii săi – Bernády Győrgy fiind unul dintre aceştia – va face şi el complicate jocuri politice .
Din partea liberalilor, au fost desemnaţi I. Valaori, secretar de stat, P. Gârboviceanu, deputat şi raportor al Legii învăţământului particular, Nae Dumitrescu, director general al învăţământului particular şi Alexandru Peteancu, inspector general.
Potrivit celor convenite între cele două părţi, acestea urmau să se sprijine reciproc la momentul dezbaterii în parlament a acestei legi, susţinând în comun introducerea a 19 prevederi noi, la legea deja elaborată în proiect. Astfel, una dintre cele mai importante prevederi din cele 19, susţinută de partea maghiară, se referea la faptul că bisericile minoritare maghiare ţineau ca legea să prevadă expres posibilitatea de a sprijini în număr nelimitat şcoli confesionale, „conform necesităţilor, pentru învăţământul primar şi secundar.” Nu le era însă permis bisericilor minoritare – şi acest lucru le fusese impus de partea română – să susţină şcoli normale şi universităţi. În schimb, liberalii, mai negociaseră – dincolo de limba de predare „care se fixează de susţinătorul fiecărei şcoli” – ca limba română să fie obligatorie a fi învăţată şi ea, iar – Atenţie! – Istoria Românilor şi Geografia României să se predea în limba română. La examenul de intrare în clasa a V-a secundară, elevii acestor şcoli urmau să susţină examen şi la limba română, precum şi la Istoria Românilor şi Geografia României. Se mai prevedea totodată că, citez: „profesorii şi învăţătorii sunt obligaţi ca în termen de 5 ani a da examenul de limba română.”
Negocieri aveau să se poarte şi în ianuarie 1926. Alţi protagonişti, alte chestiuni. Din partea Partidului Maghiar, au participat Bernády Győrgy, deputat, precum şi conţii Arthur Teleki, Mihail Toldolaghy şi dr. Arpad Paál, ce ereau împuterniciţi, citez: ”a face învoieli definitive” . Din partea PNL, participa la negocieri Tancred Constantinescu, deputat. Se specifica de la bun începutul protocolului încheiat, că toate cele convenite între cele două părţi, reprezintă “o acţiune comună în cadrul intereselor ţării” . Se mai convenise ca, citez “orice acţiune iredentistă din partea minorităţilor, în special maghiară, să fie exclusă…” Cele două părţi – care urmau să acţioneze în spiritual celor convenite – hotărâseră ca la alegerile judeţene, în judeţele cu majoritate maghiară, Partidul Maghiar va avea un număr proporţional cu numărul alegătorilor unguri, “fără însă ca jumătate plus unul din numărul total al consilierilor, să înceteze de a fi români”, iar “în judeţele în care maghiarii sunt minoritari, ei vor avea o parte proporţională din numărul membrilor aleşi.”
Prevederi foarte clare, care nu lăsau loc de echivoc s-au convenit şi pentru alegerile de la Camera Deputaţilor şi Senat. Cele convenite însă cu liberalii au rămas literă moartă. În cele din urmă, simţând de unde “bate vântul schimbării”, Partidul Maghiar a încheiat şi în judeţul Mureş, un cartel electoral cu Partidul Poporului, condus de mareşalul Averescu. Bernády Győrgy, va deveni deputat de Mureş, iar contele Arthur Teleki, senator de Mureş, ambii pe listele…Partidului Poporului . Ca “bonus”, Bernády Győrgy va prelua însă şi mandatul de Primar al oraşului Târgu Mureş, până în 1929. Un mandat care, aşa cum vom vedea, n-a fost deloc unul uşor.

3. O ACUZAŢIE GRAVĂ ŞI….O DEMISIE DEMNĂ
Primariatul lui Bernády Győrgy, avea să înceapă sub auspicii relativ bune. Pe data de 30 ianuarie 1926, Guvernul liberal trimisese Prefecților de județe, o adresă prin care li se aducea la cunoștință faptul că, citez: „…s-a hotărât colaborarea cu cu Partidul Maghiar în tot Ardealul şi Banatul. Bazele colaborării sunt următoarele…” În conţinutul adresei respective erau enumerate cele convenite, precum şi indicaţia ca Prefectul, în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu, să-şi dea tot concursul în acest sens.
În martie 1926 însă, liberalii au părăsit puterea, dar guvernul format de generalul Averescu, a dispus colaborarea cu Partidul Maghiar pe aceleaşi baze ce erau cuprinse în adresa anterior menţionată. În schimb, relaţiile Primarului Bernády cu anumiţi consilierii, erau destul de încordate. S-a ajuns până acolo încât, unele şedinţe să fie suspendate, altele nu au mai avut loc din lipsă de cvorum, în alte şedinţe s-a ajuns să se profereze grave acuzaţii la adresa Primarului, iar în urma unei ședințe tensionate, Primarul însuşi a ajuns să sesizeze Ministerul de Interne pentru ca acesta din urmă să facă o anchetă în Primărie.
Spre exemplu, unul din cazurile cele mai mediatizate în presa mureşeană a timpului, a fost cel al lui Victor G. Maior. Om politic mureșean, acesta lansa în 1926 o gravă acuzaţie la adresa Primarului Bernády. Potrivit lui Maior, Bernády ar fi dispus, în calitatea oficială pe care o avea în cadrul defunctului Imperiu Austro-Ungar, alcătuirea în urmă cu zece ani (1916) a unei liste cu intelectualii românii din Târgu Mureş şi judeţ – lideri de opinie – care urmau să fie arestaţi şi spânzuraţi imediat ce Regatul României ar fi intrat în război împotriva Puterilor Centrale.
În timpul Imperiului Austro-Ungar, Victor G. Maior a fost notar cercual în Cerghidul Mic, judeţul Târnava Mică şi în această calitate îl cunoscuse pe Bernády. Atunci când însă lansa grava acuzaţie la adresa omului politic Bernády Győrgy, Maior era preşedintele Camerei Agricole Mureş şi un cunoscut om politic local . Această acuzaţie la adresa primarului mureşean era lansată în presă şi în acelaşi timp era însoţită şi de demisia lui Maior din funcţia ce o deţinea.
„Nu mă pot identifica cu acţiunile D-lui Primar (Bernády – n.a.) care, după părerea mea – scria Maior în demisia sa – în mod direct sau indirect, nu importă, urmăreşte o tendinţă de a compromite statul…Nu pot aproba direcţiunea ascunsă, care fatalmente constrânge pe cei mai buni şi eminenţi funcţionari români să renunţe la funcţiunile ce le aveau la primărie, nemaiputând tolera atmosfera încărcată ce s-a creat şi le impune încătuşarea sentimentelor patriotice”. Pentru a se face lumină în acest caz, odată cu demisia sa, Maior cerea, să fie audiaţi în calitate de martori şi cei 35 de români arestaţi . Victor G. Maior mai cerea să fie audiat şi un martor cheie, căpitanul de jandarmi Varga Ludovic, cel care-i arestase din ordinul lui Bernády, pe cei 35 de români . Contextul în care Maior făcea aceste afirmaţii era unul deosebit de încărcat, care risca să se deterioreze şi mai mult. În urmă cu doi ani, mai mulţi funcţionari ai fostului Imperiu Austro-Ungar, refuzaseră să depună jurământul de credinţă faţă de statul român şi ca urmare au fost concediaţi de autorităţi.
Lezat probabil de acuzaţiile care i se aduseseră şi de bănuielile care planau asupra sa, Bernády s-a adresat Ministrului de Interne pentru a dispune o anchetă şi a-şi proba nevinovăţia. Concluziile rezultate au fost cuprinse în raportul de anchetă nr. 105 din 1926. Investigaţiilor făcute la Târgu Mureş de inspectorul general din minister, Victor H.Starrak, l-au determinat pe Directorul General din Ministerul de Interne, C.Caloianu să-i aprobe lui Bernády Győrgy să deschidă proces de calomnie împotriva lui Victor G. Maior.
Procesul lung şi anevoios, derulat pe parcursul a doi ani, 1926-1928, i-a dat în cele din urmă câştig de cauză lui Bernády Győrgy, deşi multe aspecte ale acestui caz au rămas neelucidate. În ordonanţa definitivă a Tribunalului Mureş, se spunea sec: ” Bernády Győrgy a fost aflat nevinovat”.
Chiar Bernády, politician abil, declarase în cuprinsul anchetei făcute de trimisul din Ministerul de Interne, citez: „…Pentru faptele mele de atunci (1916 – n.a.), chiar şi în ipoteza că nu mi-aş fi făcut datoria, ori am abuzat de atribuţiile mele, nu mai pot fi răspunzător. Din partea Ungariei nu, fiindcă nu mai sunt supus ungur, iar din partea României nu, fiindcă atunci eram supus ungur şi fapta era comisă în Ungaria…” Inteligent răspuns, trebuie să recunoaştem.

4. O ATITUDINE DISCUTABILĂ. CONSILIUL MUNICIPAL LA UN PAS DE DIZOLVARE
Om cu merite certe pe linie edilitară, aflat însă la o vârstă relativ înaintată, dar un politician naţionalist foarte abil şi uşor versatil, Bernády a ştiut întotdeauna să iasă cu bine din situaţiile delicate. Foarte calm şi stăpân pe sine, a evitat polemicile tensionate cu mult tact. Fie, pur şi simplu nu s-a lăsat angrenat în unele dintre ele, fie a părăsit şedinţele sau chiar…şi-a mai luat câte un concediu de odihnă şi a plecat în străinătate, provocând furia mai marilor din administraţia centrală, de la Bucureşti.
În şedinţa solemnă din decembrie 1926, din Palatul Primăriei, consilierii români îl dăduseră la început „lipsă la apel” pe Primar. Se aşteptau la acest lucru.
Nu ar fi fost pentru prima oară. Iar acum, ţinând seama şi de semnificaţia momentului – 1 Decembrie – nu ar fi fost ceva chiar ieşit din comun. Dar nu mică le-a fost mirarea atunci când, la puţine momente după începerea şedinţei, Primarul şi-a făcut apariţia într-un tradiţional port popular maghiar. Calm şi degajat, Bernady a ţinut să rostească un mesaj, citez: „M-am prezentat la această sărbătoare, ca să dovedesc în mod neîndoielnic că doresc să fiu părtaş în soarta hărăzită…Prin prezenţa mea, am dorit să dovedesc în mod neîndoielnic, aceea că mă încorporez acestui Stat şi mă străduiesc a-mi împlini în mod cinstit toate datorinţele…” Prin gestul său, de prezenţă, dar şi prin conţinutului mesajului, Primarul dr. Bernády Győrgy, dorea să pună capăt speculaţiilor unor consilieri locali, dar şi ale unor politicieni români, conform cărora nu ar fi fost loial statului român.
În mesajul său către suveran, Bernády declara, citez: „Golesc acest pahar pentru Maiestatea Sa, Regele Ferdinand I, întemeietorul templului înţelegerii şi rog pe Atotputernicul, ca să-l ţină sănătos…”
Din păcate, în 1927, Ferdinand I – „Întregitorul”, cum a intrat el în istorie – a decedat lăsând Regatul într-o gravă criză dinastică, provocată de renunţarea la tron a prinţului moştenitor Carol.
Pe data de 7 decembrie 1927, Prefectul de Mureș, Ioan Vescan, îi adresase un raport ministrului de Interne, dr. Al. Vaida-Voievod, în legătură cu plecarea în concediu a lui Bernády, fără ca acesta din urmă să aibă aprobare.
Primarul plecase în concediu pe data de 2 decembrie 1928, la Budapesta, urmând ca de acolo să plece apoi la Viena. Depusese cererea de plecare în concediu, dar nu mai aşteptase aprobarea acestuia, fapt ce provocase iritarea Prefectului. Acesta din urmă era nemulţumit nu numai de faptul că Primarul plecase în concediu fără aprobare, ci şi pentru că acesta neglijase total două chestiuni majore. Era vorba despre dezbaterea bugetului Primăriei pe anul 2009 şi aprobarea descărcării de gestiune pe anul 1927.
Prefectul, îi cerea ministrului să-l delege pe inspectorul general administrativ Dumitru Tomescu, din minister, citez: „să asiste la şedinţa Consiliului municipal, din 14 decembrie 1928, ora 16,00…şi întrucât va fi cazul, să îndeplinească (D.Tomescu – n.a.) formalităţile legale pentru dizolvarea Consiliului…” Inspectorul Tomescu – devenit un obişnuit al locului, întrucât mai făcuse anchete la Mureş şi anterior – a venit, dar i-a convocat pe consilieri şi pe Primar, într-o şedinţă extraordinară, abia pentru data de 3 ianuarie 1929. „…Am onoarea a vă ruga – scria inspectorul Tomescu în convocatorul de şedinţă – să binevoiţi a vă prezenta şi a ne da relaţiuni asupra chestiunilor notate alăturat, în ziua de 3 ianuarie 1929, ora 16,00, în sala de şedinţă a Consiliului din localul Primăriei.” Tomescu mai ataşase la chemări şi câte un chestionar cu câte 5 întrebări, la care dorea răspunsuri foarte clare şi la obiect. Însă Tomescu, trimisese convocările de şedinţă prin Prefectura Poliţiei, fapt mai puţin obişnuit potrivit uzanţelor administrative ale timpului.
Acest gest, a provocat reacţia Primarului Bernády care s-a simţit lezat. „Pentru ce – îi scria Bernády lui Tomescu – nu aţi binevoit domnule inspector general a trimite Primăriei spre înmânare adresele destinate…şi pentru ce a trebuit ca dv. domnule inspector general, să interveniţi în interesul înmânării acestora la Prefectura Poliţiei?”
Şedinţa care a urmat, a fost una foarte aprinsă – ca mai toate şedinţele din Primărie – dar s-a încheiat într-o atmosferă paşnică. Consiliul nu a fost dizolvat, dar nici Tomescu nu a primit răspuns la toate problemele. Avea să mai vină până la sfârşitul mandatului de Primar al lui Bernády, încă de două ori, dar şi după aceea, când Primăria va fi preluată de Emil Aurel Dandea.
O situaţie similară mai existase însă şi în data de 14 mai 1928. Tomescu venise şi atunci, cercetase problemele din Primăria mureşeană condusă de Bernády şi concluzionase că, citez: „există un serios diferend…unii consilieri nu mai au încredere în dl. Primar Bernády”, arătând faptul că la momentul respectiv, dizolvarea Consiliului nu este posibilă întrucât scria el, citez: „…numărul celor care manifestă neîncredere în Primar nu atinge 2/3 legale.”
În respectiva situaţie, potrivit prevederilor Legii administraţiei publice, dizolvarea Consiliului nu a fost posibilă.
În şedinţa anterioară, cea din 8 mai 1928, Primarul Bernády fusese şi atunci pus în situaţii delicate trebuind să dea diverse explicaţii pe marginea unor probleme controversate. La şedinţa respectivă, cel mai vehement se dovedise a fi consilierul Aurel Baciu, din partea ţărăniştilor. Acesta, pe un ton ridicat, şi în prezenţa aceluiaşi inspector Tomescu, îi ceruse Primarului Bernády să răspundă punctual la câteva probleme de interes comun.
Baciu cerea să se facă publice rezultatele anchetei asupra vechiului Consiliu al Primăriei, anchetă care – în opinia sa – ar fi fost tergiversată de actualul Primar. Baciu ridicase tot atunci, problema datoriei de 60.000 de lei, pe care o avea faţă de Primărie, ziarul local de orientare liberală „Viitorul Mureşului”, precum şi chestiunea legalităţii „în problema furnizării în mod gratuit (de către Primărie – n.a.) a curentului electric pentru Biserica reformată…” Şi tot el, Baciu, avocat de meserie, solicita ca Prefectul de Mureş, care se mutase cu locuinţa în Palatul Primăriei, să fie evacuat întrucât, spunea el, citez: „..actualul domn Prefect a sfidat acest Consiliu şi s-a mutat în Palatul Primăriei chiar atunci când Consiliul hotăra că nu admite ca cineva să se mute cu locuinţa în Palatul Primăriei.”
În apărarea Prefectului, a intervenit consilierul maghiar Andrei Ugron, care a declarat, citez: „Domnul Prefect nu a voit să rechiziţioneze locuinţă pentru a cruţa o familie de mizeriile rechiziţionării…”
Consilierul Aurel Baciu l-a atacat virulent, dar în lipsă, pe Tancred Constantinescu (1878-1951), om politic liberal, fost deputat şi senator de Mureş, fost secretar de stat şi apoi ministru al Industriei şi Comerţului (1923-1926), văzut foarte des prin Primăria mureşeană. Baciu îl acuza pe acesta de, citez: „amestec în treburile Primăriei şi ale Consiliului”, spunând despre el că „este nesuferit în acest oraş.” Nici Primarul Bernády, personal, n-a fost cruţat. Consilierul Adrian Popescu l-a acuzat de „ambiţii bolnăvicioase.” Calm şi argumentat, Primarul a replicat, citez: „în urma acestei ambiţii, sunt zilnic în birou de dimineaţa până seara şi lucrez în interesele municipiului, neglijând interesele mele particulare…”
La doi ani după moartea sa, pe data de 3 mai 1940, printr-o decizie semnată de Primarul din Târgu-Mureş, medic general dr. Eugen Curta, văduva dr. Bernády Győrgy era înştiinţată de faptul că strada “Sfântu Gheorghe” din oraş, urma să se numească “Strada Primar dr. Bernády Győrgy”, ca urmare a meritelor edilitare ale fostului edil.
Este o dovadă a faptului că dincolo de anumite atitudini discutabile din unele momente ale vieţii sale, prevalaseră totuşi meritele.
(Fragment din volumul în curs de apariție ”Politică și spionaj în spațiul mureșean”)

BIBLIOGRAFIE
– Balint, N., în Magazin istoric, an XL, nr. 7 (472)/ iulie 2006.
– Bosoancă, T., şi Opriş, I., Gh., Alegerile parlamentare din judeţul Mureş (1919-1939), Editura Ardealul, Târgu-Mureş, 2004.
– Ciolan, I.,N., şi colectiv, Transilvania – istorie şi dăinuire românească. Documentele oficiale confirmă, Editura Sirius, Bucureşti.
– Duşa, T., Palatul Culturii din Târgu-Mureş, Editura Meridiane, Bucureşti, 1970.
– Filimon, A., în Boabe de grâu, an II, nr. 2, februarie 1931.
– Nagy Miklos Kund, Bernády Győrgy emlékezete, Editura Impress, Târgu-Mureş, 1999.
– Pál-Antal Sándor, Indicatorul istoric al străzilor, pasajelor şi pieţelor din Târgu-Mureş, Editura Mentor, Târgu-Mureş, 1997.
– Popa, T., Monografia oraşului Târgu-Mureş (volum reeditat, apărut iniţial în 1932, la Tipografia Corvin din Târgu-Mureş), Editura Ansid, Târgu-Mureş, 2005.
– SJMAN (Serviciul Judeţean Mureş al Arhivelor Naţionale), Fond personal Bernády Győrgy din Târgu-Mureş, 1896-1940 (Dosar 39/1925; Dosar 43/1926; Dosar 44/1926; Dosar 61/1927; Dosar 67/1927; Dosar 64/1928; Dosar 65/1928; Dosar 69/1929; Dosar 70/1929; Dosar 89/1940).

Cetățenii au totuși memorie…Nu uitați!

Scrisoare deschisă adresată consilierilor locali Ionela Ciotlăuş şi Sebastian Pui

În calitate de cetățean cu drept de vot, care nu datorez nimic nici eu și nici familia mea vreunui partid politic, dar care posedă un capital aparte, VOTUL, și ca simpatizant conjunctural al PNL – întrucât eu m-am declarat și mă declar public a fi un om de centru-stânga și un naționalist moderat – consider că votul dumneavoastră legat de atribuirea numelui Bernády Győrgy Şcolii Gimnaziale nr. 2 din Târgu-Mureș, nu a ţinut seama de voinţa majorităţii cetăţenilor din urbe.

Ați fost în preferințele mele atât dumneavoastră, Doamnă, cât și Domnul Sebastian Pui – printre altele vecin cu mine și chiar fost coleg de breaslă -, cât timp cât v-ați opus, atunci când a fost necesar, Domnului Primar Dorin Florea și Domnului Claudiu Maior. Din păcate, constat cu amărăciune că la capitolul ”Istorie națională” aveți unele lacune. Nu sunteți singurii, desigur, tot mai mulți politicieni români au asemenea lipsuri sau ”scăpări” de memorie. Consider că dincolo de animozitățile dintre dumneavoastră ca formațiune politică și celelalte formațiuni politice, sunt totuși momente când trebuie să vă dați mâna. Aceasta, binențeles, în interes local sau național.

Însă interese care-mi scapă sau poate orgolii mărunte vă fac să nu fiți solidari atunci când, mai mult ca niciodată, este imperios necesar să fiți și să fim uniți. Așa, ca exemplu, pentru noi cei mulți, ”stupid people” cum probabil ne considerați. Nu uitați că sunteți români înainte de a fi politicieni, și drept urmare nu e corect să nesocotiți opinia noastră, a celor care v-au adus ”pe val”. Rezultatele se vor vedea în timp. Cetățenii au totuși memorie… una selectivă, e drept, dar au, repet, MEMORIE.

Faptul că o statuie și o stradă din municipiu poartă numele lui Bernády Győrgy erau un lucru firesc, dar și suficient în opinia mea. S-a vrut mai mult și se va vrea mereu mai mult din partea UDMR. Ieri de la PDL, astăzi de la liberali, mâine de la PSD și…de la cine o mai urma la guvernare. Mare păcat că nu înțelegeți că se merge din cedare în cedare și că pierdem mereu pe mâna noastră…

Complicatele jocuri politice v-au făcut să uitați lecțiile istoriei… asta dacă le-ați învățat vreodată. Ar trebui să nu uitați măcar faptul că PNL – primul și cel mai vechi partid din România – a stat la baza întemeierii României Mari, iar lecțiile de demnitate românească ale înaintașilor noștri vă obligă și ne obligă în aceeași măsură pe toți cei care ne considerăm a fi sub același steag. Ele trebuie învățate, dar mai ales transmise urmașilor. ”Noblesse oblige”, mai ales când ai o asemenea istorie în urmă.

Sincer vă spun, din acest moment ați pierdut VOTUL meu, dar mai ales simpatia și considerația mea. Nu e mult, poate chiar nesemnificativ, dar s-ar putea să reușesc să influențez și alte 15-20 de persoane în acest sens, iar ei la rândul lor alte și alte persoane… efectul ”bulgărelui de zăpadă”. Și asta pentru că ”cei ce uită, nu merită”.
De aceea mi-am permis a vă trimite spre lecturare o comunicare științifică despre fostul Primar Bernády Győrgy, un om cu certe merite edilitare, dar cu o anume atitudine în unele momente delicate. Iar acest lucru nu ar fi trebuit uitat.

Cu respect,
Prof. Nicolae Balint, publicist

Mihai Goţiu, jurnalist de investigaţii: „Trădarea de ţară a făcut ca România să devină o colonie!”

Preluat de http://www.cotidianul.ro/tradarea-de-tara-a-facut-ca-romania-sa-devina-o-colonie-193547/

Care este soarta unui jurnalist de provincie neînregimentat, care nu vrea să trăiască din „firimiturile” vreunui baron local, indiferent de culoarea politică a acestuia?

E greu, trebuie să strângi din dinţi şi să încerci să rezişti până la capăt în perioada asta nu tocmai fericită, când presa a fost o zonă foarte afectată de criză şi bătălia politică. E greu să rezişti, să ai coloană vertebrală… Eu zic că am mers bine şi dacă am rezistat până acum, în aceste condiţii, sunt convins că va fi mai bine în viitor. Iar faptul că „baronii locali” există peste tot, mai ales în provincie, nu face decât să-mi dea de lucru.

Ai trecut peste faza cu sucu’, berea, păpica la sindrofii şi pliculeţul la buzunar în diverse ipostaze. Cum ai rezistat?

Foarte simplu, acum mai bine de zece ani, când am început să fac jurnalism de investigaţie mai aprofundat, cred că materialele pe care le-am scris şi mesajele pe care le-am transmis au dat de înţeles că nu este cazul să vină cineva cu pliculeţul la mine. Am aflat la un moment dat, în urma unei anchete, că mă căuta un fost baron local, actualmente preşedintele unei federaţii sportive internaţionale, să-mi dea pliculeţul. Ce să-i faci, n-a fost să fie, nu m-a găsit atunci… he, he! Era vorba de Marius Vizer, ce să ne mai ascundem după deget?! Supărare mare că omul lui nu m-a găsit, dar eu cred că a fost spre binele lui că nu m-a găsit atunci! În rest, cred că un jurnalist îşi face treaba atunci când transmite un mesaj destul de clar că nu poate fi „apelat”, iar riscul de a fi deturnat este două ori mai mare decât cel al apariţiei articolului.

Ai demarat în ultima perioadă o serie de anchete privind devalizarea resurselor vitale ale României. În mare, dezbaterile publice s-au canalizat pe Roşia Montană, gazele de şist – Bârlad, Roşia Poieni… Se pare – ceea ce bănuiam de mult şi fără să folosesc cuvinte mari – că „sediul materiei” este cedarea pe nimic a tuturor resurselor ţării, cu complicitatea serviciilor de informaţii…

Există o lege a tăcerii în presă, se ştiu multe lucruri, există o grămadă de informaţii pe care foarte puţini le fac publice. Într-adevăr, la nivelul percepţiei opiniei publice, e „la modă” Roşia Montană. S-a atras de atâtea ori atenţia că Roşia este doar vârful de lance, proiectele fiind mult mai multe, aproape toţi Apusenii fiind „acoperiţi” şi nu doar Apusenii. Avem Baia Mare, ajungem la Arad, apoi Caraşul… e vorba de o întreagă strategie de vânzare pe doi bani a resurselor naturale ale României, pe de altă parte – nu mi-e frică s-o spun – trădarea de ţară a făcut ca România să devină o colonie. Cineva, bazându-se pe câţiva baroni locali care iau firimituri, profită la maximum de resursele naturale ale unei ţări. Ba mai mult, se ajunge inclusiv la înstrăinarea terenurilor agricole, o altă resursă vitală.

Cum suntem măcinaţi mărunt?

Pot spune că anul de pornire a fost 1995 şi personajul în jurul căruia se învârt multe dintre aceste afaceri este Frank Timiş. Deloc întâmplător, în 1995 el punea primele „balize” atât pe Roşia Montană, pe Certej, în domeniul aurului, însă trecea şi în partea cealaltă, obţinând şi licenţele pentru gazele de şist de la Bârlad. Le-a vândut apoi în 2011 către Chevron prin Regal Petroleum. Nu poţi să nu te-ntrebi cum e posibil ca un individ urmărit, condamnat pentru trafic de stupefiante în Australia, ajunge să deţină informaţii-cheie în toate domeniile ce ţin practic de siguranţa naţională. Când vorbim de aur-argint, de gaze de şist, de metale şi materiale rare, nu mai putem discuta de o scurgere accidentală de informaţii! Logic, totul s-a oferit de către cel sau cei care au centralizat informaţiile la vârf!

De unde atâtea firme canadiene „strategice”?

Schema e un pic mai complexă; majoritatea acestor firme sunt listate în Canada şi sunt subsidiare ale unor firme-mamă, cu acelaşi nume, înmatriculate în paradisuri fiscale bananiere. E o întreagă încrengătură, nici Fiscul american n-a reuşit să le pună cap la cap. Pe de-o parte, există firme din Barbados, din Cayman, Insulele Virgine şi-aşa mai departe, iar pe de altă parte, ele sunt listate cu acelaşi nume la Bursa din Canada. Alegerea Canadei ca loc de funcţionare a firmelor miniere, de fapt e vorba doar de sediul administrativ, e pentru că acolo nu există lege care să reglementeze funcţionarea acestor companii în afara ţării. La începutul lui 2010, 60% dintre companiile miniere erau înregistrate în Canada şi ele deţineau peste 40% din totalul exploatărilor din lume. De ce au „puişori” în paradisuri fiscale? E foarte simplu, acolo dispare profitul! O să vezi că există un Deva Gold cu sediul în Deva, dar mai există un Deva Gold cu sediul în Barbados, practic o subsidiară a European Goldfields, preluat de Eldorado Gold, care e acum deţinătorul a 80% din proiectul de la Deva. La fel cum există un Gabriel Resources (care deţine 80% din proiectul RMGC de la Roşia Montană) la Toronto, un Gabriel Resources în Insulele Jersey şi unul în Barbados.

Vorbim acum de reprezentanţi ai statului român care au aruncat o firmă „momeală” gen Minvest, care va dispărea cu totul în firma investitorului „strategic”… Dincolo de teoria conspiraţiei, se pare totuşi că asasinii economici există şi sunt pe ultima sută de metri…

În ecuaţie apare Barrick Gold, care preia tot mai multe procente din exploatările aurifere, concern aflat şi în culisele încercării de preluare a Cuprumin. Are în România trei firme pe care le controlează; Carpathian Gold, Valhalla, Samax… sunt preluate deja teritorii imense în Hunedoara, la Rovina, Cireşata şi Colnic – ultimele două denumiri de dealuri de fapt. Există şi neconcordanţe, să nu le spun altfel, între ceea ce ne prezintă Agenţia Naţională a Resurselor Minerale şi licenţele de explorare şi exploatare prezentate de aceste firme pe propriile site-uri oficiale. Avem cazul Băişoara, lângă Cluj, despre care RMGC nu ne spune nimic, dar care apare cu licenţă de explorare pe site-ul ANRM! Neconcordanţe existau şi pe site-ul European Goldfields – tot a lui Frank Timiş, practic „frăţiorul” RMGC (Gold Corporation) -, preluată de Eldorado Gold la începutul acestui an, beneficiara contractului de la Certej. Acţionar important de la sfârşitul anului trecut la European Goldfields e emirul din Qatar, cel căruia, pe 29 iulie, după anunţarea rezultatului referendumului, Băsescu îi… transmitea salutări prin intermediul corespondentului Al Jazeera… În ceea ce priveşte legalitatea acordului de mediu primit, mie mi se pare cel puţin dubios faptul că o agenţie regională a ajuns să dea avize de mediu pe un proiect de interes naţional.

Putem întocmi o hartă a secătuirii resurselor vitale ale României?

Încercăm! Tot în Alba, lângă Roşia Montană, se derulează un al doilea proiect, la Bucium, pentru care există licenţă de exploatare. Un alt proiect este la Băişoara, în Cluj, unde există deocamdată doar licenţă de explorare. Astea ar fi ale RMGC-ului. Vine apoi Eldorado Gold, despre care v-am vorbit ceva mai devreme, care a preluat European Goldfields; ei au exploatarea de la Certej… toate le au în judeţul Hunedoara. Au concesionat acolo 59 de kilometri pătraţi, apoi au în jurul oraşului Brad concesiune de 338 de kilometri pătraţi, sub numele de New Brad, şi o alta, New Deva-Muncel, o concesiune lângă Deva, de 137 de kilometri pătraţi. Deci ei au concesionat o treime din judeţul Hunedoara! După care apare Carpathian Gold, cu explorare la Rovina, tot în Hunedoara…

Carpathian e o firmă listată la bursă, în spatele căreia se află de fapt Barrick Gold. Tot Barrick mai e implicat în Transilvania Minerals, care, în asociere cu Valhalla, au licenţă de explorare în Arad (Bratosin) şi Caraş-Severin. Însă la ANRM nu mai apare nimic despre Severin! În Maramureş apare exploatarea deşeurilor din iazurile de decantare cu nişte firme ruseşti pe care încă n-am apucat să le verific. Apoi Băiţa, în judeţul Bihor, unde apare o licenţă de explorare pentru un zăcământ mixt care conţine şi aur şi argint, dar şi metale şi materiale rare.

Care este legătura cu gazele de şist?

Sunt două legături. Prima e numele lui Frank Timiş, care a preluat practic aurul Apusenilor prin cele două proiecte care sunt într-un stadiu avansat – Roşia Montană şi Certej – şi gazul de şist de la Bârlad, vândut acum Chevron-ului. Se pare că deja şi-a vândut toate afacerile din România până la urmă… A doua ţine de aceeaşi ”reţetă” de tip colonialist de exploatare a resurselor naturale ale ţării.

Unde duce reţeaua după intermedierile şi „vânzările succesive” ale lui Timiş?

Din informaţiile mele, merg către fosta reţea de Securitate…

Fosta şi actuala reţea… oare în mâna cui o fi, a lui Antonescu?

Ha, ha… parcă nu se ştie?! Dar în poveste apare şi Arpad Paszkany… Cine sunt acţionarii şi principalele nume din spatele firmelor „canadiene”? Pe de-o parte sunt firme miniere – cum e de exemplu Newont-ul sau Barrick sau Benny Steinmetz Group (BSG), cu exploatări în Sierra Leone -, iar pe de altă parte sunt „greii” de pe Wall Street: John Paulson, Tomas Kapplan, George Soros, principalii jucători la bursă pe minele de aur. BSG are o legătură cu Videanu de pe vremea când era primar, au dezvoltat un mare proiect imobiliar, Planorama, în Capitală, nu ştiu dacă e finalizat nici până astăzi.. Asta ar fi o filieră… Revenind la Barrick, ei au investit mai mult în acţiuni ale firmelor ce se ocupau cu aurul în România, după ce, anul trecut, pe 14 iulie, s-a primit acordul pentru descărcarea de sarcină arheologică pentru Cârnic (Roşia Montană). După patru zile Barrick cumpăra masiv acţiuni. La Carpathian a cumpărat 9% cu posibilitatea de a-şi mări pachetul. Preşedintele Barrick Gold este Peter Munk, unul dintre principalii acţionari la TriGranit, care-l are ca asociat şi administrator în România pe Arpad Paszkany. Au fost şi fotografiaţi amândoi la inaugurarea Polus Center din Cluj.

Arpad Paszkany cel reevaluat de Băsescu?!

Da, dar să nu uităm că tatăl său, tot Arpad, făcea parte dintr-un grup din care mai făceau parte un domn Voiculescu, un domn Columbeanu-tatăl, un domn Demian Şandor, şeful TriGranit care, înainte de 1989, avea nişte ocupaţii similare în Ungaria cu cei pe care i-am enumerat până acum în România.

Înseamnă că Irinel Columbeanu-fiul nu şi-a făcut averea vânzând telefoane în faţă la Inter…

Şi Paszkany spune că şi-a făcut avere din bişniţă cu deodorante…

Mai era unu’ Cataramă, care zicea prin anii 90’ că s-a pricopsit după ce vânduse vreo şase motociclete…

He, he…

Se mai simplifică lucrurile… Înţelegem de ce funcţionează atât de bine Diktatul axei Bruxelles -Washington…

Pot da doar o parte din informaţii, pentru că mai am o parte în verificare. Acte prin care se vede cum firme de lobby şi public-relation din New York recomandă companiei Gabriel Resources să lucreze cu nişte firme germane, una producătoare de cianură, alta specializată în închiderea minelor, pentru a se obţine sprijinul ambasadorului Germaniei în România.

Aceste fiind zise, mai avem ceva de făcut când Serviciile au luat-o „pe arătură”?

Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să ne opunem, aşa cum s-a întâmplat în cazul Roşia Montană. Foarte multă lume e acum disperată şi demoralizată după acest aviz de mediu de la Certej, dar trebuie continuată lupta în justiţie şi mai ales pentru aplicarea hotărârilor judecătoreşti. Povestea de la Roşia era terminată de mult dacă se respectau hotărârile definitive şi irevocabile…

Dar mai avem judecători neşantajabili cu dosare din arhiva SIPA?

Da, mai avem şi oricum, până la urmă, presiunea publică din România a oprit o lege specială de expropiere în favoarea companiilor miniere care trecuse de Senat şi ar fi trebuit să fie votată încă de anul trecut în Camera Deputaţilor. Peste 100.000 de semnături şi fiecare deputat contactat (mail, telefon etc.) şi avertizat de zeci, sute, mii de cetăţeni din colegiilor lor că dacă votează legea se vor „arde” definitiv, uite că i-a oprit, cel puţin până la ora la care vorbim. Uite că nici la Certej n-au toate proprietăţile pe care ar trebui să-şi desfăşoare proiectul. Oricum, oamenii de acolo, care se opun, trebuie să ştie că vor fi sprijiniţi de cei din societatea civilă care au luptat şi până acum la Roşia Montană, de la profesori universitari şi academicieni până la (nu în ultimul rând) he, he… membri ai galeriilor de fotbal.

Nu ţi-e un pic frică, sau mai bine zis, ai ce pierde din toată povestea asta? Cum stai cu declaraţia de avere?

Am o maşină de litraj mic căreia i-au tăiat de trei ori cauciucurile până acum. A fost şi atacată cu ouă la Roşia Montană de agenţii de pază de la RMGC – nu ştiu ce i se poate întâmpla mai mult, că e o maşinuţă de 1,2, acum i s-a spart şi toba, dar ”opera” asta din urmă îmi aparţine, pe drumurile din Roşia. Despre conturile mele, dacă găsesc hackerii ceva prin ele, îi felicit, măcar să-mi spună şi mie c-am avut ceva. Oricum, mai bine te lipseşti de orice ban numai să vezi ceva unic în lume. În Muntele Cârnic, sub pământ, ce vor ăştia să distrugă… să-ţi imaginezi doar peşterile din Moria, din ”Stăpânul Inelelor”. Ei, aşa ceva există în realitate! De la galeriile romane şi până la exploatările recente, închipuie-ţi camerele cu coloane pe 24 de etaje. Şiruri, şiruri de coloane şi de camere, şi labirinturi… Ca înălţime sunt câteva blocuri turn unul peste altul.. E un palat interior. Aşa ceva nu există nicăieri în lume!
Accesări: 15264
Marcel Bărbătei
Publicat Vineri, 07 septembrie 2012

De ce s-a întâlnit Angela Merkel cu Victor Ponta?

Preluat de pe http://radugolban.ro/vocea-presei/intalnit-cancelarul-german-angela-merkel-cu-premierul-victor-ponta

Pe mulţi i-a surprins primirea, la cel mai înalt nivel, de către cancelarul german Angela Merkel la Reichstag, cu salutul gărzii de onoare, a premierului român Victor Ponta. Satisfacţia lui Victor Ponta la televiziunile de ştiri din România i se putea vedea pe faţă. Plesnea de mândrie. Ani de zile ni s-a arătat o imagine la televizor cu cancelarul german Angela Merkel întorcând spatele preşedintelui Traian Băsescu. Oare ce s-a întâmplat între timp că cel mai puternic premier din Europa îl primeşte pe Victor Ponta cu gardă de onoare? Angela Merkel care e doamna de fier a Europei şi copia feminină a lui Adolf Hitler şi-a întors faţa la autorităţile de la Bucureşti. Băsescu a refuzat înseamnă să le ofere ceva nemţilor, iar Ponta le-a dat cu vârf şi îndesat. O parte din răspuns l-a oferit astăzi presei, marele economist român din Elveţia, unul dintre colaboratorii NapocaNews, profesorul Radu Golban. Guvernul Ponta a făcut cadou Germaniei mai multe proprietăţi confiscate în 1944 de către Regele Mihai, Grupului Etnic German de la acea vreme. Aceste propreităţi valorează 18 miliarde de euro, potrivit evaluării acestuia. “Cadoul lui Victor Ponta pentru Angela Mekel a fost restituirea proprietăţii confiscate în 1944, ale Grupului Etnc German. […] În 1944, România a semnat o convenţie de armistiţiu cu Aliaţii, care conţinea 66 de legi. Între cele 66 de legi a fost şi legea care a interzis mişcările fasciste, dar şi Grupul Etnic German, ai cărui membri au făcut parte voluntar din trupele SS. Averile grupului etnic german au fost confiscate în mod legal, şi nu de către români sau comunişti, ci în baza unui armistiţiu internaţional”, a declarat Radu Golban. În opinia lui Golban vizita de astăzi a lui Ponta la Berlin a reprezentat cadoul Angelei Merkel pentru proprietăţile retrocedate Germaniei de guvernul USL. Printr-o sentinţă dată de Tribunalul din Sibiu, Forumul Germanilor s-a constituit drept urmaşul legal al Grupului Etnic German.

În fond Angela Merkel a făcut gestul de bunăvoinţă pentru cedările imobiliare ale guvernului român, care prin aceste retrocedări încalcă prevederile Conferinţei de Pace de la Paris din 1946, ce prevedea confiscarea bunurilor germanilor nazişti de către statele câştigătoare. La 15 martie 1941, Grupul Etnic German a preluat ziarul Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din Sibiu, i-a schimbat denumirea în Suedostdeutsche Tageszeitung (Ziarul german de sud-est) și l-a folosit ca oficios până la 11 septembrie 1944, când a apărut ultimul număr. Era copia fidelă a Völkischer Beobachter al NSDAP de la Berlin. Grupul Etnic German și-a câștigat un statut de autonomie în cadrul statului român, fiind condus de către Volksgruppenführer Andreas Schmidt, ginere al Brigadeführer-ului SS Gottlob Berger, șeful Oficiului Central pentru Cetățenii Etnici Germani (Volksdeutsche Mittelstelle). Pentru a marca ruperea netă de tradițiile vechii organizații de conducere a grupului etnic german, Schmidt a mutat sediul noii organizații de la Sibiu la Brașov, unde se afla și sediul Consulului general al Germaniei, SS-Oberführer Wilhelm Rodde. Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei în România, având, prin urmare, imunitate diplomatică, a avut o mare influență asupra activității Grupului Etnic German. Cetățenii germani ai țării România, înmănunchiați în Grupul Etnic German, constituiau o corporație de drept public, pusă sub protecția Germaniei Mari de care era direct dependent. Învățământul în limba germană a minorității germane din Transilvania era organizat, în mod tradițional, de Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România. La 2 iulie 1942 Consistoriul Regnicular al Bisericii Evanghelice C.A. a fost obligat să predea tot învățământul de limbă germană Grupului Etnic German din România. În decursul timpului Grupul a devenit un ansamblu de instituții ce se ocupu cu promovarea și îmbunătățirea culturii și învățământului german pe teritoriul României. Grupul Etnic German a preluat toate revistele și ziarele în limba germană, transformându-le în organe naziste. A mai preluat și teatrul german de la Sibiu, cât și diferite instituții de cultură și știință germană din Ardeal și Banat. Grupul Etnic German a preluat întreaga rețea de școli germane, ceea ce a dus la propaganda totală a învățământului hitlerist în limba germană. Grupul a dus o politică de integrare a întregii populații germane în politica și în acțiunile sale. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Grupul etnic german s-a pronunțat pentru crearea unui nou stat, denumit Donauland („Țara Dunării”), din care urmau să facă parte Transilvania și Banatul. Dar după actul de la 23 August 1944, când România a întors armele împotriva lui Adolf Hitler soarta germanilor şi a averilor lor a fost pecetluită. Prin Decretul–Lege numărul 1.836 din 7 octombrie 1944, articolul 1, s-a abrogat Legea 830 din 21 noiembrie 1940 pentru constituirea Grupului Etnic German din România.Ca urmare, Grupul Etnic German a fost desființat, iar toate bunurile proprietate a Grupului Etnic German au trecut în proprietatea Statului Român, conform wikipedia.ro.Influenţa Grupului Etnic german era uriaşă în Germania, elita militară a Waffen SS era format din ofiţeri saşi din Transilvania. În cererea sa de armistițiu de la 25 august 1944 către aliați, prin ambasadorul său la Ankara, Alexandru Crețianu, Guvernul român al lui Constantin Sănătescu a propus «completa expulzare a germanilor de pe teritoriul României». Ca măsură pregătitoare, Ministerul de interne ar putea să înregistreze pe toți germanii civili care au împlinit 16 ani, atât bărbați cât și femei, și în realitate atât cetățenii străini, cât și persoanele care făceau parte din «Grupul Etnic German», prin urmare germanii (Ministerul de interne, decretul 12.500; 27 august 1944). Ministrul de externe Grigore Niculescu-Buzești își dăduse consimțământul aliaților prin delegația română, care va semna armistițiul (încheiat la 12.9.1944), aflându-se la Moscova, măsură care a premers acțiunii de deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică. Act refuzat de Stalin, care a permis ca majoritatea germanilor să rămână în România.

Primirea lui Victor Ponta de cancelarul german va costa România pierderea unor proprietăţi imobiliare către etnicii saşi şi urmaşii acestora refugiaţi în Germania. România va trebui să retrocedeze germanilor şi inclusiv Germaniei centrele istorice ale oraşelor săseşti, cartiere întregi de clădiri, hoteluri şi fabrici din Braşov, Sibiu, Sighişoara, Bistriţa, Mediaş, Timişoara, Sebeş etc. Inclusiv cetatea Rupea va fi returnată germanilor, un important obiectiv turistic. Pe lângă acestea se adaugă retrocedarea a zeci de mii de hectare teren arabil şi păduri care au aparţinut Grupului Etnic German

Promenada lui Victor Ponta cu Angela Merkel în faţa Reichstagului va costa enorm statul şi poporul român. Germania se dovedeşte o mare putere care nu ţine cont de prevederile Conferinţei de Pace de la Paris din 1946 şi îşi urmăreşte cu obstinaţie peste timp interesele economice şi politice din vremea Celui De-al Treilea Reich. Germania va deveni proprietară peste 30 % din Transilvania recuperând bunurile Grupului Etnic German şi restaurând parţial Donauland-ul.

Ionuţ Ţene-Napoca News
Sursa:Pagini brasovene

Cum se ridică „premiul” independenţei energetice. România, informată că stă pe un nou bulgăre de aur

Preluat de pe http://www.cotidianul.ro/romania-informata-ca-sta-pe-un-nou-bulgare-de-aur-215578/

Precum Polonia anului 2010, România este anunţată de US Energy Information Administration că poate fi independenta energetic o suta de ani. Precum în cazul anunţului marilor câştiguri, urmează însă un telefon cu suprataxa în care eşti informat despre condiţiile ridicării „premiului”. EIA este o agentie importanta din cadrul Sistemului statistic federal al SUA, echivalentul unui Oficiu national de statistica.

Administraţia americană pentru informaţie în domeniul energiei (EIA) estimează că România are rezerve de gaze de şist cât să fie independentă energetic o sută de ani. Ar fi rezerve de de 1.444 miliarde de metri cubi, în condiţiile în care rezervele dovedite de gaze se plasează la 113 miliarde metri cubi, iar consumul anual este de aproximativ 14 miliarde metri cubi.

România se plasează pe locul al treilea în UE privind rezervele de gaze de şist, după Polonia (4.190 miliarde metri cubi) şi Franţa (3.879 miliarde metri cubi), potrivit raportului EIA. Potrivit estimărilor instituţiei americane, explorarea zăcămintelor de şist ar creşte cu 50% rezervele de petrol ale României şi de peste 10 ori rezervele de gaze naturale.

Acelaşi raport care vorbeşte despre gazele de şist pe care stă România arată însă că rezervele Poloniei scad fără a fi exploatate. Potrivit EIA, rezervele de gaze de şist ale Poloniei au scăzut în doi ani de la 187 de trilioane de picioare cubice la 148 de trilioane de picioare cubice.

“Rezervele estimate din Polonia, din bazinul Lubin, au scăzut de la 44 de trilioane de picioare cubice in 2011, la 9 trilioane de picioare cubice în acest raport. Reducerea estimărilor se datoreaza unei aplicări mai riguroase a criteriului ca formaţiunile de gaze de şist trebuie să aibă cel puţin 2% conţinut organic. Pentru Polonia per ansamblu, resursele de gaze de sist estimate au fost reduse de la 187 de trilioane de picioare cubice în 2011, la 148 de picioare cubice în acest raport”, arată EIA.

Aceste informaţii nu ar fi decât un motiv de bucurie şi de “independenţă” energetică pentru polonezi, dacă primele rapoarte nu ar fi indicat cu totul altceva. Şi să nu uităm că raportul de mai sus este primul care face cunoştinţă cu publicul din România.

Aşadar, iată situatia din Polonia, care demonstrează cum rezervele de gaze de şist scad sau cresc fără a fi nicidecum exploatate, în funcţie de cum cresc sau scad redevenţele pe care guvernele din statele “exploatabile” doresc să le impună companiilor americane.

Polonia, 2010. Presa este bombardată de cu informatii despre rezerve uriaşe de gaze de şist şi de zvonuri că preşedintele Lech Kaczynski va face totul pentru ca unele companii americane să le exploateze, iar Polonia să scape de dependenţa faţă de Rusia. În aprilie 2010, la moartea preşedintelui polonez, unii jurnalişti au speculat chiar că gazele de şist au fost cele care au “provocat” accidentul aviatic de la Smolensk.

Polonia 2011. Ţara deţine rezerve de gaze de şist care i-ar asigura independenţa pentru 300 de ani, undeva la peste 5.000 de miliarde de metri cubi, arată Agenţia pentru Administrarea Informaţiilor Energetice din Statele Unite, iar imediat companiile Chevron, Exxon Mobil si ConocoPhillips şi-au anunţat intenţia de a explora zăcămintele.

Polonia 2012. Partidul de opozitie al lui Jaroslaw Kaczynski propune redevenţe de 40% pentru exploatatorii gazelor de şist, faţă de 21% cât se percepeau la momentul respectiv. În ianuarie 2011, ministrul liberal al Finanţelor de la Varşovia a cerut şi el exploatarea zăcămintelor de către americani doar în consorţiu cu companii poloneze. La scurt timp, Institutul Geologic Naţional al Poloniei a lansat, împreună cu US Geological Survey (USGS), un raport guvernamental care infirmă optimismul legat de resursele de gaze. Polonia nu ar avea decât 1,9 trilioane de metri cubi de gaze, dintre care doarcirca 500 de milioane sunt exploatabili. Aeasta înseamnă doar 30 de ani de independenţă energetică. S-a arătat că studiul anterior a folosit date din perioada 1950-1990. Mai mult, au mai aparut si probleme legate de infrastruictura si logistica. (Studiul a fost facut cu acordul 3Legs Resources Group, nu mai puţin de şapte funcţionari din Ministerul Mediului au fost acuzati de luare de mita în procesul de acordare a concesiunilor pentru explorare şi exploatare.)

Polonia 2013. Guvernul premierului Donald Tusk se ţine tare şi vehiculează ideea unei taxe de 80% pe profiturile generate de gazele de şist. Firmele americane încep să se retraga din Polonia. Totuşi, actualul raport EIA este mult mai “îngăduitor” cu sperantele polonezilor şi le ofera circa 4 trilioane de metri cubi de rezerve de gaze de şist. Însă, raportul notează că exista “probleme politice”, din cauza neclarităţii regimului de taxare. Talisman Energy din Canada şi Marathon din SUA au anunţat că se vor retrage din Polonia.

Precum în Polonia anului 2010, România este anunţată că stă pe un bulgăre de aur, iar preşedintele susţine acest lucru şi cere exploatarea imediată. Din fericire, nu a fost nevoie de niciun accident aviatic sau de altă natură în care să cadă vicvtima şeful statului, pentru a se naşte speculaţii; acestea existau încă după realegerea preşedintelui şi erau legate de exploatarea rezervelor de aur, de gaze de şist, de privatizarea sistemului de sănătate şi multe altele. Rămâne de văzut în ce masura încăpăţânarea unui guvern (cu generalul Wesley Clark consilier al premierului) de a aduce profit statului va „afecta” rezervele de gaze de şist ale ţării în rapoartele americane viitoare.

De la 50-70% profit pentru stat, la doar 1,5%
În 2012, informaţii scurse către presă arată că veniturile la bugetul naţional în urma acestei exploatări nu vor fi decât de 1,5%, faţă de 50-70% în Marea Britanie şi în Norvegia. Aceasta pentru că Polonia nu numai că nu are companii specializate în acest procedeu, ci şi pentru că la Curtea Europeană de Justiţie a fost depusă o plângere împotriva Varşoviei, care nu ar fi asigurat tratament egal companiilor străine şi celor poloneze.

Lecţia şocului petrolier din anii ’70
Ce se întâmplă însă cu banii obţinuti din hidrocarburi, în cazul în care statul obţine atât de puţin? Lecţia statelor sud-americane bogate în petrol arată că împrumuturile internaţionale sunt oferite doar cu condiţia angajării unor companii occidentale pentru realizarea proiectelor, astfel încât banii se întorc de unde au plecat, iar statele mici trebuie să ramburseze în plus şi dobânda. Astfel, în cazul exploatării hidrocarburilor, la un preţ de 100 de dolari pe unitate, companiile străine primesc 75%, iar trei sferturi din ceea ce rămâne statului se duce către plata datoriei externe. Din ce rămâne, bugetul armatei înghite cel mai mult, pentru cumpărarea de tehnică militară, uneori uzată moral, produsă de aceleaşi mari economii. Rămân astfel pentru invesţii cel mult 2,5% din valoarea hidrocarburilor extrase cu riscul distrugerii mediului.

Revista presei maghiare nr. 10 / 15-31.05.2013

Centrul European de Studii Covasna – Harghita

Revista Presei Maghiare
Nr. 10 / 15-31.05.2013

Libertatea naţională deplină a popoarelor conlocuitoare
In ceea ce priveşte dezbaterea legată de revizuirea constituţiei, celelalte minorităţi din România s-au decis să facă o propunere interesantă. Însuşi preşedintele UDMR a declarat că Uniunea sprijină ideea ca invocarea Hotărârilor de la Alba Iulia, din anul 1918, care prevăd unirea Transilvaniei cu România, şi spiritul acestora să fie incluse în constituţia română. Nici celelalte organizaţii maghiare nu ar avea nimic de obiectat în legătură cu acest lucru.
In opinia preşedintelui, invocarea documentului istoric este importantă prin prisma declaraţiei privind minorităţile. Documentul adoptat la Alba Iulia le promite minorităţilor naţionale transilvănene autonomie, soluţionarea administrativă a problemelor în limba nativă şi a problemelor din justiţie. In opinia politicianului, în constituţie ar putea figura tot ceea ce este cuprins în declaraţia de la Alba Iulia ca citat sau ca referinţă.
Rozsnyai Sandor, un cunoscut jurist din judeţul nostru, fost decan în cadrul baroului, s-a ocupat în amănunt de analizarea Hotărârilor de la Alba Iulia şi l-am rugat să analizeze mai temeinic această problemă.
Rozsnyai Sandor: Personal sunt de acord cu această cerere. Opinia mea este că această hotărâre dispune în momentul de faţă de caracter constituţional. Rădăcina bazei teoretice a hotărârilor are legătură cu principiile promovate de preşedintele SUA, Wilson, privind autodeterminarea popoarelor şi include aplicarea acestora în privinţa Transilvaniei. Aceste principii includ dreptul la autodeterminare, şi anume ca fiecare naţiune să fie coordonată în propria sa limbă nativă şi de conducătorii aleşi din rândul propriei comunităţi, ceea ce înseamnă în limbajul actual dreptul la autonomie. După primul război mondial, în perioada încheierii păcii, în aşa-numitul Tratat privind Minorităţile se menţionează că guvernul român asigură autonomie ‘comunităţilor maghiare şi săseşti’. După cum ştim, aplicarea în practică nu a mai avut loc.
Dacă facem abstracţie de toate aceste lucruri – de faptul că hotărârile şi acordurile internaţionale nu au fost aplicate -, consider inimaginabil, în calitate de jurist, ca graniţele unei ţări să poată fi modificate prin intermediul unei dispoziţii care nu dispune de putere legislativă. Dacă susţinem că anexarea Transilvaniei a fost înfăptuită graţie Hotărârilor de la Alba Iulia şi a devenit parte a României, trebuie să acceptăm şi ideea că măsura – dat fiind faptul că a avut loc – a dispus de putere legislativă. Merită acordată atenţie aspectului potrivit căruia portiţa de scăpare fusese pregătită deja din punct de vedere moral şi juridic prin neincluderea în decret a drepturilor naţionalităţilor şi a drepturilor fundamentale. Ceea ce au promis ei la vremea respectivă, trebuie să aibă un caracter obligatoriu. Intenţia mea este soluţionarea demnă a acestei probleme, iar pentru acest lucru este nevoie de înlăturarea interpretării eronate a problemei, deoarece în caz contrar, divergenţele dintre cele două popoare, dintre cele două naţiuni, nu vor ajunge într-un punct de linişte.
Ce am mai putea adăuga la toate acestea? Soluţionarea corespunzătoare şi din punct de vedere juridic a problemei este atât în interesul părţii române cât şi în interesul părţii maghiare, deoarece dezinformarea şi aruncarea permanentă de praf în ochi au devenit principalul obstacol al dezvoltării democratice interne a ţării. Puterea intenţionează să modifice Constituţia, iar adoptarea unei poziţii în interesul corectitudinii reprezintă o obligaţie.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6889 din 15.05.2013, autor B Kovacs Andras

Perfecţionarea maghiară în domeniul medicinii a fost sacrificată
Conducerea română a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş lucrează din nou cu toate forţele la incapacitarea învăţământului maghiar. Dosarul de acreditare a instituţiei de învăţământ a fost trimis la Bucureşti prin ignorarea totală a cerinţelor maghiare şi nu au fost dispuşi să îndeplinească prevederile referitoare la învăţământul minorităţilor, cuprinse în legea învăţământului. Unul din cele mai mari prejudicii, care nu a putut fi soluţionat nici după lungi dispute, îl reprezintă învăţământul practic în limba nativă.
Partea română nu doreşte să se implice, iar pedagogii maghiari se tem că autoritatea de specialitate de la Bucureşti va aproba funcţionarea universităţii pentru următorii cinci ani prin nesepararea secţiei maghiare. Cursurile tinerilor care studiază în limba engleză pot avea loc în grupuri separate, însă cursurile maghiarilor pot avea loc doar împreună cu cele ale românilor. Acest aspect lezează dreptul furnizării pacienţilor a unor servicii în limba maghiară. Universitatea cere ca pacientul maghiar să discute în limba română cu candidatul maghiar pentru postul de doctor.
Cazul medicinii din Târgu Mureş reprezintă o pată neagră a propagandei UDMR, iar tergiversarea timp de mai mulţi ani a unei soluţii raţionale a avut drept consecinţă faptul că problema a devenit o chestiune sufletească pentru naţionaliştii români. In viziunea lor, soluţionarea problemei, în baza cerinţei maghiarilor, echivalează cu vinderea Transilvaniei. Degeaba a fost uniunea ani de zile la guvernare, pentru ea nu a fost niciodată suficient de importantă problema învăţământului superior maghiar, iar compromisurile au distrus posibilitatea înfiinţării Universităţii Independente Bolyai.
In urmă cu o lună, justiţia a anulat ordonanţa referitoare la înfiinţarea secţiei maghiare şi engleze independente, iar liderii români ai facultăţii de medicină au prins curaj: renunţând la orice acord anterior, au trimis documentaţia de acreditare la Bucureşti. UDMR se agită de colo-acolo, intervine şi promite că ministrul educaţiei se va duce să discute la Târgu Mureş. Întrebarea este dacă acest lucru se va solda sau nu cu succes.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6890 din 16.05.2013, autor Farkas Reka

Szili Katalin la Sfântu Gheorghe – Susţin aspiraţiile autonomiste
Regiunea secuiască unitară ar putea fi chiar anticamera autonomiei, Ungaria trebuie să susţină prin toate mijloacele aspiraţiile în acest sens, exprimate de comunitatea locală – a precizat Szili Katalin, întrebată fiind de cotidianul nostru în legătură cu reorganizarea regională. Joi seară în sala de congregaţie a bisericii luterane evanghelice din Sfântu Gheorghe, preşedinta subcomisiei autonomia a comisiei solidarităţii naţionale din cadrul Parlamentului ungar a susţinut o expunere, pe parcursul căreia a subliniat importanţa colaborării maghiaro-ungare în problemele de politică naţională. Fosta preşedintă a Parlamentului ungar a venit în Transilvania într-un turneu de mai multe zile. A susţinut expuneri şi la Cluj, Târgu Mureş, respectiv Miercurea Ciuc.
In urma întâlnirii de la Sfântu Gheorghe, Szili Katalin ne-a precizat: subcomisia autonomia a fost constituită în urmă cu un an tocmai în interesul evaluării aspiraţiilor autonomiste exprimate de maghiarimea din Bazinul Carpatic, iar în mai multe locuri au fost demarate lucrări de atelier în această problemă. Scopul comisiei, care funcţionează în baza principiului parităţii, îl reprezintă, pe de o parte, crearea unei concepţii comune privind aspiraţiile autonomiste, iar pe de altă parte, demararea unei serii de măsuri şi la nivel parlamentar, în interesul cauzei, fiind evitată – pe cât posibil – politica de partid. Printre rezultatele obţinute, preşedinta subcomisiei a amintit de consensul creat în privinţa iniţiativelor cetăţeneşti europene lansate de organizaţiile maghiare transilvănene, consens care s-a bucurat de susţinerea venită de la Bruxelles.
Întrebată fiind despre modul în care statul ungar ar putea influenţa pozitiv în direcţia maghiarimii din Transilvania apropiata reorganizare administrativă din România, Szili Katalin a precizat: cu fiecare ocazie şi prin toate mijloacele vor susţine – la nivel diplomatic, parlamentar şi guvernamental – voinţa comunităţii, având în vedere că regiunea secuiască unitară ar putea reprezenta inclusiv anticamera autonomiei ce va asigura pe termen lung dăinuirea maghiarimii. Szili Katalin a menţionat: analizând lucrurile din Budapesta, mişcarea autonomistă de pe Pământul Secuiesc s-a revigorat, funcţionează numeroase foruri civile şi parlamentare – subcomisia autonomia, Forumul Reprezentanţilor Maghiari din Bazinul Carpatic, Consiliul Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic – în cadrul cărora se vorbeşte tot mai mult despre autonomie, iar astfel, vocile ajung şi la Bruxelles.
Apreciind politica naţională din ultimii trei ani, preşedinta subcomisiei autonomia a precizat: în plan simbolic, elaborarea legii privind dubla cetăţenie, stabilirea Zilei Solidarităţii Naţionale, susţinerea normativă a instituţiilor naţionale reprezintă un progres uriaş, însă mai există multe sarcini de îndeplinit pe palierul divergenţelor politice.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6892 din 18.05.2013, autor Farcadi Botond

Aşezări din epoca dinastiei arpadiene pe Pământul Secuiesc (1.)
Maghiarii descălecători
Descoperirile arheologice dovedesc faptul că maghiarii s-au stabilit în regiunea sud-estică a Transilvaniei încă la începutul descălecării. Este posibil ca aceşti maghiari să fi aparţinut trupei de cavalerie a lui Levente – fiul lui Arpad – care se întorcea din lupta împotriva bulgarilor, însă nu e exclus nici ca unul din valurile descălecătorilor pe aceste meleaguri să fi intrat în Transilvania. Pare să devină tot mai acceptată concepţia că descălecarea maghiară s-a realizat nu numai prin pasul Verecke, ci prin toate trecătorile din Carpaţii Orientali. Este greu de imaginat ca trecerea prin munţii Carpaţi a celor un milion de maghiari să fi fost posibilă doar prin accesarea unei singure trecători.
O parte din maghiarii care au intrat prin pasul Oituz au rămas în Trei Scaune. Stabilirea timpurie a maghiarilor e dovedită de mai multe morminte şi arme ale cavalerilor. Pe la sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul secolului al X-lea, în valea Oltului şi a Râului Negru, cavalerii, care îndeplineau atribuţii militare, au înfiinţat mai multe aşezări maghiare. Vestigiile descoperite în mormântul cavaleresc de pe dealul Zadogos din Eresteghin, sat aparţinător comunei Moacşa, provin din secolele X-XI. Primul mormânt cavaleresc a fost descoperit – scrie Csutak Vilmos, fostul director al Muzeului Naţional Secuiesc – încă înainte de primul război mondial. Acesta i-a fost trimis de Hoffman Geza, inginer de pe vremea respectivă din Mina Căpeni, institutului de geologie din Budapesta în scopul efectuării unor analize. Cel de-al doilea mormânt cavaleresc a fost descoperit tot aici, în anul 1927.
Morminte ale cavalerilor descoperite pe traseul Târgu Secuiesc, Eresteghin, Sfântu Gheorghe, Căpeni, indică drumul parcurs de cavalerii sosiţi dinspre Oituz îndreptându-se spre interiorul Transilvaniei. In baza vestigiilor arheologice, acestea par să fi fost moştenirea lăsată de grăniceri stabiliţi împotriva bulgarilor. Sarcina grănicerilor maghiari stabiliţi aici a reprezentat-o reprimarea atacurilor pecenegilor şi ale bulgarilor, iar mai târziu a celor lansate de tribul uz şi de cumani.
In diferitele puncte strategice de pe Pământul Secuiesc au fost construite fortăreţe încă în secolele timpurii. O parte din cetăţi au asigurat, de-a lungul Carpaţilor Orientali, apărarea graniţelor sudice şi estice.
In ceea ce priveşte sistemele de apărare, nu s-a format deocamdată un punct de vedere unitar, deoarece unii leagă perioada construcţiei de epoca dinastiei arpadiene, în schimb, în opinia altora, o parte fortăreţe şi cetăţi au fost ridicate mai devreme.
Aşezări maghiare de dinainte de secui
In ultimele decenii, în tot mai multe aşezări secuieşti au fost descoperite sate maghiare, rămăşiţe ale bisericilor şi mormintelor de pe vremea dinastiei arpadiene. La Cristuru Secuiesc din valea Târnavei Mari, pe parcursul reconstruirii biserici romano-catolice, în mormintele din subsolul bisericii au fost descoperite inele care dovedesc existenţa satului de la sfârşitul secolului al XI-lea sau al XII-lea. Au fost descoperite mai multe aşezări maghiare în valea Nirajului. Peste douăzeci de biserici, aşezări maghiare de pe vremea dinastiei arpadiene au fost descoperite şi în scaunul Mureş, cum sunt cele de la Păingeni, Bâra, Sângeorgiu de Mureş şi Sâncraiu de Mureş. In acestea două din urmă au fost descoperite şi inele de tâmplă din secolul al XII-lea.
Existenţa mai multor biserici maghiare din evul mediu timpuriu este dovedită şi în scaunul Odorhei. Descoperirile arheologice dovedesc clar că maghiarimea din epoca de dinaintea secuilor a întemeiat numeroase aşezări.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6892 din 18.05.2013, autor Kadar Gyula

Serviciul de asistenţă juridică Miko este eficient / FRF a fost sancţionată
FIFA a calificat drept discriminatoriu bannerul afişat de suporterii români la meciul dintre selecţionatele Olandei şi României. In urma incidentului anunţat de Serviciul de Asistenţă Juridică pentru Minorităţi Miko Imre, FIFA i-a aplicat FRF o amendă de 16.000 euro.
Decizia înfiinţării serviciului de asistenţă juridică a fost utilă, deoarece prin intermediul acestuia putem acţiona mai eficient în apărarea drepturilor comunităţii noastre maghiare – a notat deputatul de Sfântu Gheorghe, Marko Attila, în biroul căruia îşi are sediul filiala din Trei Scaune a serviciului.
Zsigmond Jozsef, angajat al biroului din Sfântu Gheorghe, a declarat că săptămânal li se adresează câte 4-5 persoane, însă majoritatea încearcă să afle cum îşi pot soluţiona problemele în limba maghiară.
Majoritatea oamenilor nu ştiu ce drepturi au, astfel că nu profită de ele deloc sau doar parţial – a mai spus tânărul politolog.
Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr.94 din 21.05.2013, autor Erdely Andras

Visul dictatorului în curs de realizare?
Nimeni nu a fost surprins de faptul că membrii comisiei de specialişti înfiinţate de guvern, a considerat drept o soluţie bună proiectul de reorganizare pe opt regiuni, lansat de vicepremierul Liviu Dragnea. El a încercat să susţină acest proiect prin argumente cuprinse în 50 de pagini, care au atins în unele cazuri limita absurdului. Cel mai trist şi mai periculos este că intenţia guvernului este susţinută printr-un aşa-numit document ştiinţific. Obiectivul primordial al noii împărţiri regionale nu este crearea unei administraţii publice eficiente, nu este accesarea într-un procent mai mare a fondurilor europene, ci mai degrabă desfiinţarea totală a conştiinţei regionale, a solidarităţii şi, în cadrul acesteia, fărâmiţarea Pământului Secuiesc şi a zonei Partium.
Este evident că în România este uşor să găseşti specialişti în vederea susţinerii unor idei. Până în momentul de faţă nu a fost elaborată nici o analiză care să fi dezminţit sistemul de argumente bine edificat şi susţinut de UDMR cu dovezi, faptul că ceva ce nu a funcţionat în ultimii 15 ani şi a condus la regres – făcând ca bogaţii să fie şi mai bogaţi, iar săracii şi mai săraci – nu va putea îndeplini nici sarcinile ce ţin de administraţia publică. In locul acestui sistem a fost elaborată această lucrare, care încearcă să dovedească faptul că diferenţa culturală poate fi o forţă motrice, iar unitatea unor regiuni poate fi distructivă. Marii oameni de ştiinţă din Bucureşti ar realiza marea omogenizare visată de Ceauşescu. In opinia lor, totul va decurge aşa cum trebuie la Bucureşti atunci când diferitele regiuni vor fi desfiinţate şi asimilate.
România era foarte precaută în anii ’90 în privinţa regiunilor istorice, iar acest lucru este oglindit şi de actuala împărţire. Judeţele au fost grupate ca nu cumva să se creeze vechile graniţe istorice. Această tactică a şi avut rezultate, creându-se regiuni de dezvoltare care nu au putut îndeplini, nici în decurs de 15 ani, sarcinile necesare.
La baza reorganizării forţate de acum se află temeri şi interese politice egoiste, iar singura noastră şansă este să reiasă că actuala putere cu o majoritate de 2/3 nu este chiar atât de unitară şi de puternică şi că nu îşi poate îndeplini marile proiecte. Vai de noi în cazul validării conştiinţei naţionaliste păguboase şi vai de noi în cazul în care desfiinţarea intereselor maghiare şi a cerinţelor autonomiste vor deveni mai importante decât aceste confruntări. Atunci va putea fi realizată ideea pe care Ceauşescu nu a reuşit să o înfăptuiască, iar în cazul în care nu vom reuşi să adoptăm o poziţie unitară, mă tem că zilele comunităţii noastre vor fi numărate în această regiune.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6894 din 21.05.2013, autor Farkas Reka

Şcoală separată la Covasna!
In 1990 am luptat pentru a dispune, de la grădiniţă până la facultate, de o reţea maghiară independentă de învăţământ, deoarece doar astfel poate fi edificată autonomia culturală maghiară şi utilizarea liberă a limbii materne. La vremea respectivă, lupta nu a vizat înfiinţarea unei secţii maghiare universitare, ci redobândirea universităţii maghiare Bolyai. In momentul de faţă suntem în situaţia ca în Trei Scaune, locuit în majoritate de secui, ataşamentul faţă de şcoala maghiară să fie de o importanţă fundamentală. Un bun exemplu în acest sens îl reprezintă oraşul Covasna, locuit în procent de 70% de secui, respectiv situaţia Scolii Korosi Csoma Sandor. După avalanşa de propagandă antimaghiară din ultimele luni, este evident că şcoala bilingvă reprezintă sursa conflictelor.
Ambele comunităţi – şi acest lucru se întâmplă în mod legitim – ţin morţiş la tradiţiile lor şi ar dori să-şi sărbătorească propriile personalităţi. Cele două culturi şi cele două modalităţi de gândire sunt contrare. Secuii indigeni ar fi legitim deranjaţi dacă denumirea şcolii lor ar fi schimbată. Românii nu vor să accepte să-şi trimită copiii, în calitate de fii ai naţiunii majoritare, pe pământul românesc străvechi, într-o şcoală denumită după ‘secui-maghiari’.
Să nu uităm că membrii comunităţii româneşti din Covasna au rădăcini pe aceste meleaguri. O parte a românilor din Covasna s-au stabilit în Voineşti la începutul anilor 1800. Românii de acolo nu au venit pe aceste meleaguri în ultimii 50 de ani. Primele familii de români s-au stabilit aici de peste 200 de ani. Ele au găsit printre secui cămin şi pământ natal. Nu au fost probleme, însă sistemul de învăţământ şi presa le-au implementat ideea că ei locuiesc de cel puţin 2000 de ani pe aceste meleaguri pe care secuii sunt cotropitori.
Un lucru este evident, şi anume că membrii comunităţii româneşti îşi caută identitatea. Aşa este normal! Pe panoul absolvenţilor au dorit să vadă o personalitate de care sunt legaţi cultural şi lingvistic. Este vorba despre un sentiment firesc. Cererea lor este legitimă: să fie realizat un panou separat. De ce nu ar putea avea propria lor şcoală? De ce nu ar putea purta această instituţie numele de Iustinian Teculescu? Si elevul secui are dreptul să-l considere model pe tibetologul Korosi Csoma Sandor.
Cei care insistă asupra menţinerii şcolii mixte nu ştiu că Universitatea de Ştiinţe Bolyai şi-a încetat activitatea după unificarea forţată din anul 1959 şi că acum există doar numele acesteia.
In localitatea Târgu Mureş, unde potrivit datelor recensământului din anul 1941, procentul românilor era de 3,9%, în momentul de faţă, după pogromul antimaghiar din anul 1990, doar jumătate din locuitori mai sunt maghiari. După ce în anul 2002, oraşul a ajuns sub conducere română, toleranţa funcţionează doar la nivel de propagandă.
In ceea ce priveşte şcolile generale mixte româno-maghiare care funcţionează în Târgu Mureş, opt poartă numele unor personalităţi române, în timp ce numele lui Bernady Gyorgy, personalitatea cea mai marcantă din oraş, nu-i poate fi acordat, de ani de zile, nici unei şcoli. Seria exemplelor indică faptul că în şcolile mixte, secţiile cu predare în limba maghiară se atrofiază, utilizarea limbii maghiare ajunge în plan secund, iar copiii maghiari intonează imnul românesc în faţa statuilor personalităţilor române.
Toţi cei care pot face ceva în privinţa şcolii din Covasna, să ia o decizie chibzuită, pentru a mulţumi ambele comunităţi. Să nu uităm că nu pot scăpa de responsabilitate spunând că aceasta este treaba covăsnenilor, ţinând cont de faptul că şcoala maghiară de acolo şi conducerea oraşului sunt neputincioase în această problemă. Nu este vorba numai despre o problemă locală. Să nu uităm că la Alba Iulia, conducătorii românilor au promis în declaraţie că privarea noastră de patria noastră maghiară milenară nu poate reprezenta o tragedie pentru noi, dat fiind faptul că noul stat român va asigura libertatea naţională deplină. Calea în oraşul Covasna este următoarea: comunităţii româneşti trebuie să i se asigure o şcoală independentă cu predare în limba română! Lozinca învăţământului comun reprezintă o propagandă mârşavă, falsă!
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6894 din 21.05.2013, autor Kadar Gyula

Dezbatere pe tema reorganizării regionale / Centralizare în loc de descentralizare?
Este nevoie de reorganizarea regională? Dacă da, cum să arate viitoarele regiuni? Să aibă sarcini administrative? La aceste întrebări s-au căutat răspunsuri în cadrul consfătuirii iniţiate ieri, la Sfântu Gheorghe, de Blocul Sindical Meridian. La această consfătuire au fost prezenţi conducători ai autoguvernărilor şi reprezentanţi ai instituţiilor locale ale guvernului.
Ion Popescu, preşedintele Meridian, a declarat că se află într-un turneu. Aceasta este a 17-a conferinţă de acest gen, iar obiectivul lor este ascultarea ideilor legate de reorganizarea regională, iar cele mai bune proiecte urmează să le fie înaintate factorilor de decizie. Ar fi nevoie de regiuni mai mici decât cele actuale, iar acestea ar trebui să-şi păstreze doar atribuţiile ce ţin de latura dezvoltării. Înainte de reorganizarea administrativă ar trebui organizat un referendum – aceste aspecte au reieşit din expunerea susţinută de Tamas Sandor. El a arătat că Uniunea Europeană nu impune obligativitatea ca regiunile de dezvoltare să aibă roluri administrative.
România nu a respectat nici o prevedere. A înfiinţat regiuni mixte, iar în două dintre acestea, numărul locuitorilor depăşeşte 3 milioane. ‘Nu respectă ceea ce prevede Uniunea Europeană, însă se spune că au un caracter obligatoriu acele lucruri care în realitate nu au acest caracter’. Interesul locuitorilor implicarea lor cât mai mare în adoptarea deciziilor, iar această descentralizare trebuie să aibă loc înaintea regionalizării – a arătat el. El a atras atenţia asupra faptului că în momentul de faţă se întâmplă tocmai contrariul. Tamas Sandor a dovedit cu hărţi şi cu date faptul că actualele opt regiuni nu au dus la progres ci la regres. Tocmai din această cauză UDMR propune înfiinţarea a 16 regiuni mai mici, iar dacă reorganizarea regională va fi oricum înfăptuită, să se respecte constituţia, charta europeană a administraţiilor locale şi să se organizeze un referendum pe această temă.
In opinia lui Antal Arpad, primarul oraşului Sfântu Gheorghe, ar trebui clarificat înainte de toate obiectivul regionalizării, deoarece prin intermediul propunerii guvernului, deciziile nu vor ajunge mai aproape de cetăţeni, iar administraţia nu va deveni mai eficientă. Există cadrul legal necesar descentralizării, însă nu există voinţa politică în acest sens. Proiectele formulate de specialiştii de la Bucureşti nu înseamnă altceva decât continuarea politicii ceauşiste de omogenizare.
Prefectul Dumitru Marinescu s-a referit la faptul că reorganizarea şi descentralizarea care derivă din aceasta nu este un program politic, ci un proiect naţional. Este nevoie de acesta, deoarece doar astfel pot fi realizate proiectele semnificative. Din cuvintele conducătorilor instituţiilor locale s-a putut deduce că nu au o părere bună despre proiectele de reorganizare a guvernului, că aceste proiecte conduc la centralizare, care nu serveşte interesele cetăţenilor.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6896 din 23.05.2013, autor Farkas Reka

Lideri UDMR din Trei Scaune despre regionalizare / Intenţii ascunse, aventurism politic
Trei politicieni udemerişti din Trei Scaune au atras atenţia asupra gravelor greşeli existente în studiul de 50 de pagini, apărut pe site-ul ministerului dezvoltării şi pe ale mai multor organizaţii de specialitate. In opinia senatorului Klarik Laszlo, a primarului Antal Arpad, preşedintele filialei orăşeneşti a UDMR, şi a preşedintelui CJ Covasna, Tamas Sandor, constatările şi concluziile comisiei pentru regionalizare nu sunt corecte. Din studiu reies intenţiile ascunse ale actualei puteri, iar acestea indică faptul că la baza proiectelor de regionalizare forţată nu se află ideea necesităţii, ci un fel de aventurism politic.
In ultimii 23 de ani, acesta este primul organism important care nu are un membru maghiar şi, ceea ce este o problemă şi mai mare, ocrotirea minorităţilor nu figurează nicăieri în aceste 50 de pagini. Se pare că doresc să susţină profesional o decizie politică proastă, să continue stadiul întrerupt de Ceauşescu – a declarat în introducere Antal Arpad, după care a început să-şi enumere obiecţiile, în calitate de sociolog. El a amintit în primul rând că studiul încearcă să se edifice pe procesele migraţioniste, deşi acestea sunt consecinţe ale politicii sociale, economice, de industrializare din ultimii 20, 50 şi 100 de ani -a accentuat el, după care a început să analizeze harta migraţiei. In Transilvania, oraşele Timişoara, Cluj şi Braşov sunt cele care îi atrag pe oameni. Pe hartă, judeţele Covasna şi Harghita figurează ca regiuni cu un stadiu mediu de dezvoltare, ca atare, nu figurează printre cele mai sărace judeţe, aşa cum afirmă multă lume. Antal Arpad a subliniat: UDMR nu este împotriva regionalizării, ci împotriva reorganizării negândite. Mai întâi să fie descentralizarea, după care o regiune de dezvoltare mai slabă, care să poată fi în sfârşit înzestrată cu atribuţii administrative, însă în acest caz, scopul ascuns este desfiinţarea judeţelor şi comasarea comunelor -a declarat el. A mai adăugat că împotriva planificatei regionalizări a fost elaborat un scenariu exact, însă nu a oferit alte amănunte. Fără stabilirea unor cauze reale, fără existenţa unor studii care să includă date exacte, care să oglindească situaţia reală, crearea unui haos în România nu echivalează cu altceva decât cu un aventurism politic, iar acest studiu poate servi drept muniţie, cu uriaşe compromisuri profesionale. Este indiscutabil faptul că administraţia din ţară funcţionează anevoios şi că acest lucru trebuie îmbunătăţit. Guvernul nu porneşte de la ideea evaluării stărilor actuale şi de la găsirea unor soluţii mai bune – în primul rând prin intermediul descentralizării şi al desfiinţării birocraţiei – ci anunţă regionalizarea de la nivel înalt, invocând motive artificiale. In opinia lui Klarik, procesul corect necesită o strategie de reformă: este necesară evaluarea stărilor, a necesităţilor, trebuie văzut de ce administraţia nu funcţionează aşa cum trebuie şi ce trebuie făcut pentru a funcţiona aşa cum trebuie. In ceea ce priveşte regionalizarea, este inacceptabil ca guvernul să stabilească, prin asumarea răspunderii parlamentare, următoarele decenii; procesul edificării trebuie să se realizeze pe linia de forţă a societăţii, de jos în sus şi nu invers. In opinia lui Klarik, este clară intenţia aducerii micilor comunităţi într-o situaţie imposibilă, aspect pe care Tamas Sandor l-a explicat prin faptul că puterea centralizată poate fi coordonată mai uşor şi probabil că din această cauză se străduiesc să înfăptuiască acest lucru. Partenerii noştri sunt: constituţia, legile şi oamenii. Locuitorii de pe Pământul Secuiesc, ce dispun de o conştiinţă puternică, au putut obstrucţiona chiar în perioada dictaturii reorganizarea nefavorabilă. Si în momentul de faţă trebuie să se mizeze pe această putere – a declarat el. Tamas a mai subliniat: mega-judeţele ar atrage după sine noi taxe şi impozite, şi tocmai din această cauză trebuie făcut tot posibilul în vederea obstrucţionării acestui lucru.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6897 din 24.05.2013, autor Demeter J. Ildiko

Noul prefect pe urmele predecesorului său
In urma petiţiei reclamantului de profesie Dan Tănasă, prefectul Dumitru Marinescu a făcut apel la conducerea Consiliului Judeţean Covasna ca pe viitor, în antetul documentelor oficiale pe care le va emite, să utilizeze exclusiv limba română.
Prefectul a anexat şi articolul din legea administraţiei publice, potrivit căruia documentele oficiale trebuie întocmite în mod obligatoriu în limba română, şi a precizat că legile permit afişarea doar cu caracter informativ a denumirilor localităţilor în limbile minorităţilor naţionale, utilizarea lor în documentele sau scrisorile oficiale contravenind legii.
Tamas Sandor, preşedintele administraţiei judeţene din Trei Scaune, ne-a declarat că în aprecierea sa, nimic nu interzice utilizarea altei limbi, pe lângă cea română, în documentele oficiale, mai ales că în Uniunea Europeană, limba maghiară este limbă oficială, la fel ca şi limba română, respectarea legilor şi normelor europene reprezintă o obligaţie a României, la fel cum şi este utilizarea propriilor legi. Tocmai din acest motiv, va folosi şi pe viitor un antet trilingv, evident că mai întâi fiind inscripţionat textul în limba română, având în vedere că aceasta este limba oficială a statului, însă sub acesta vor figura şi textele în limbile maghiară şi engleză.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6897 din 24.05.2013, autor Vary O. Peter

Specialişti despre regionalizare / Şansele şi posibilităţile Pământului Secuiesc
Asociaţia Domokos Geza a organizat o conferinţă de două zile, intitulată ‘Spaţiu vital-spaţiu de mişcare’, în cadrul căreia specialişti din ţară şi din Ungaria au susţinut şi susţin şi astăzi expuneri despre probleme deosebit de actuale şi de importante prin prisma dăinuirii maghiarilor de pe Pământul Secuiesc. Tema agendei de lucru de ieri a fost regionalizarea, iar tema principală de astăzi este problema minorităţilor naţionale. Manifestarea se încadrează în seria acţiunilor iniţiate de asociaţie şi este dedicată şi lui Domokos Geza, care săptămâna trecută ar fi împlinit 85 de ani.
Reprezentanţii autoguvernărilor din judeţele Covasna şi Harghita au atras atenţia în primul rând asupra greşelilor legate de actuala împărţire regională necorespunzătoare, asupra pericolelor proiectului guvernului român. Tamas Sandor, preşedintele autoguvernării judeţene, a reiterat ideile prezentate în cadrul conferinţei sindicale din ziua precedentă, expunerea sa fiind susţinută de această dată în limba maghiară. Borboly Csaba, preşedintele consiliului judeţean Harghita, nu a putut fi prezent. In locul acestuia, Andras Zoltan, reprezentantul grupului de analiză din cadrul autoguvernării, a enumerat eşecurile actualei politici de dezvoltare. Cele opt regiuni înfiinţate în anul 1998 nu au fost fructuoase nici în privinţa accesării de fonduri, nici în privinţa dezvoltării teritoriale. S-au purtat consultări de faţadă şi s-au întocmit documente lipsite de temei – a atras el atenţia.
Toth Norbert, jurist internaţional, colaborator al Institutului de Cercetare pentru Politicii Naţionale din Budapesta, a arătat că nici sistemul juridic internaţional şi nici sistemul juridic european nu sunt în favoarea minorităţilor. Documentul Consiliului Europei, charta regională a autoguvernărilor locale, se referă doar la localităţi, nu se referă la judeţe sau regiuni. Prevederile juridice adoptate în cadrul Uniunii Europene stipulează că în cazul reorganizării regionale trebuie consultaţi oamenii, şi există instrumente pentru a se cere explicaţii în cazul în care nu se face acest lucru. Comisia Europeană poate declanşa procedura de infringement sau poate demara procese împotriva statelor. Dreptul internaţional oferă puţine posibilităţi. Drepturile minoritare sunt trecute în categoria drepturilor omului, a drepturilor individuale. Este recunoscut un singur drept comunitar, dreptul la autodeterminare, însă cu referinţă în primul rând la state. Acest drept al unui grup etnic este acceptat numai în cazul unei organizări federale – a declarat Toth Norbert. In pofida acestui fapt, există motive de speranţă – a declarat el. In Europa secolului al XXI-lea, statele vor avea un singur aliat, proprii cetăţeni, şi fiecare cetăţean trebuie să conteze, indiferent de cultura şi de limba sa nativă. Dreptul internaţional se dezvoltă în acest spirit şi trebuie extins şi dreptul la autodeterminare – a reieşit din cuvântarea sa.
Bottlik Zsolt, lector universitar, Centrul de Ştiinţe Geografice din cadrul ELTE, a prezentat divizarea teritorială a maghiarimii şi evoluţia, de-a lungul secolelor, a hărţii etnice a Bazinului Carpatic. Începând cu secolul al XV-lea, maghiarii trăiesc într-o unitate compactă pe Pământul Secuiesc. Novak Zoltan Csaba, istoric, a susţinut o expunere despre reformele administrative din 1848-49 de pe Pământul Secuiesc, despre modul în care a luat fiinţă, la presiune sovietică, Regiunea Autonomă Maghiară în anul 1952.
Kolumban Gabor, profesor universitar, şi-a clădit expunerea pe definiţia ştiinţifică a regionalismului, a regiunii, şi a ajuns la concluzia că regiunile nu pot fi înfiinţate, acestea există de la sine, iar o bună regionalizare nu poate exista din moment ce nu există regiuni funcţionale. Structura României trebuie clădită pe regiuni istorice, iar această problematică nu va fi soluţionată până când elita politică nu îşi va asuma reorganizarea federală a ţării -a declarat el.
In opinia lui Kolumban Gabor, aceasta ar fi soluţia problemei secuieşti. Autonomia teritorială pe criterii etnice poate fi obţinută în interiorul regiunii federale a Transilvaniei. In zadar aşteptăm acest lucru din partea Bucureştiului.
Csutak Istvan, specialist în problema regionalizării, din judeţul Harghita, a atras atenţia asupra situaţiei nefaste a Pământului Secuiesc şi asupra indicatorilor economici şi sociali. Concluzia sa este drastică: în cazul în care în decurs de 25-30 de ani nu vom obţine autonomia, ulterior, autonomia va fi de prisos, deoarece nu va avea cine să se bucure de ea.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6897 din 24.05.2013, autor Farkas Reka

A apărut noua carte a lui Kadar Gyula
Cel mai nou volum al lui Kadar Gyula (‘Istoria timpurie şi demografia oraşului Sfântu Gheorghe’) oferă o incursiune în istoria timpurie a oraşului Sfântu Gheorghe. In secolele de dinaintea stabilirii secuilor, în Sfântu Gheorghe, maghiarii trăiau într-un sistem de localităţi, organizat din punct de vedere confesional. Unul din scopurile principale ale cărţii este includerea, în istoria secuilor, a celor 300 de ani de după descălecare.
Istoria timpurie a oraşului Sfântu Gheorghe indică faptul că în secolele de dinainte de stabilirea secuilor, maghiarii au format aşezări pe teritoriul oraşului. Multe dintre acestea au rezistat până în perioada stabilirii securilor. Micuţa comunitate slavă de atunci s-a maghiarizat. Secuii din zona Sebeş, care au venit în jurul anului 1220, au găsit pe teritoriul de astăzi al oraşului numai vorbitori de limbă maghiară. O altă temă a cărţii este istoria demografiei oraşului Sfântu Gheorghe. Scopul este definirea şi estimarea situaţiei demografice în acea perioadă despre care există foarte puţine surse istorice. Autorul conturează pătura socială din evul mediu din Sfântu Gheorghe şi prezintă evoluţia cifrei demografice şi din perioada următoare.
Capitolul ‘Eroi Martiri Secui’ ne conduce până la perioada istoriei mişcărilor de libertate din perioada 1851-1854. De când CNS a declarat ziua de 10 martie drept Zi a Libertăţii Secuieşti, există o cerere din ce în ce mai mare faţă de cunoaşterea evenimentelor amintite. Oamenii ştiu foarte puţin despre eroii martiri executaţi, de cei condamnaţi. Scopul principal al acestui studiu este de a arăta că pe Pământul Secuiesc s-au desfăşurat două mişcări independente. Kadar Gyula prezintă în seria sa de volume istoria şi cultura Transilvania, a Pământului Secuiesc. Al cincilea său volum va vedea probabil lumina tiparului în luna noiembrie, însă acest lucru depinde şi de vânzarea volumelor editate până acum. Cărţile pot fi cumpărate la standul distribuitorului de presă H- Press şi pot fi comandate pe adresa de e-mail gyula.kadargmail.com sau la nr. de telefon 0740 026 450 sau 0722 308 635.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6898 din 25.05.2013, autor Beder Tibor

UDMR depune un proiect de lege despre autonomia teritorială / Vor un Pământ Secuiesc puternic
UDMR va depune în legislativul român un proiect de lege despre autonomia teritorială a Pământului Secuiesc – a declarat sâmbătă, în cadrul conferinţei de presă de la finalul congresului UDMR de la Miercurea Ciuc, liderul uniunii, Kelemen Hunor.
In perioada care urmează, aceasta va fi una din principalele sarcini ale uniunii -a spus liderul ei. Soluţionarea statutului juridic al Pământului Secuiesc figurează şi într-unul din documentele adoptate la congres. Congresul a declarat că apreciază drept importante ‘elaborarea mai detaliată a viitorului statut juridic al Pământului Secuiesc şi adoptarea acestuia în parlament, respectiv stipularea problemelor de ordin politic pe această temă şi elaborarea condiţiilor legale care să asigure confortul comunităţilor româneşti din regiune’. Potrivit documentului intitulat ‘Pământ Secuiesc puternic, care devine conştient!’, UDMR doreşte să organizeze campanii sociale intensive, pentru a face acceptabil, la nivelul societăţii majoritare, conceptul de autonomie.
Congresul UDMR a adoptat un document despre strădaniile de revizuire a constituţiei române, în care a cerut ca legea fundamentală să recunoască minorităţile naţionale drept factori constitutivi de stat şi să asigure utilizarea simbolurilor naţionale, comunitare. A propus ca pe lângă limba română, şi limbile minorităţilor naţionale să poată fi utilizate ca limbi oficiale în unele regiuni. Intr-un alt document, uniunea a adoptat poziţie în problema regionalizării. In acest document a subliniat că în opinia sa, introducerea unui nou nivel administrativ regional este inutilă.
Nu sunt şanse reale să fie modificat articolul unu din constituţie, însă sunt şanse să aibă loc unele modificări care să garanteze că maghiarii din România sunt parte a ţării, cetăţeni egali şi legitimi – a subliniat Victor Ponta. El a arătat că este indispensabil un dialog permanent între guvernul român şi UDMR ca unică reprezentanţă a comunităţii maghiare, legitimată de alegători. Referindu-se la drapelul secuiesc, a arătat că într-un discurs pe care l-a susţinut recent în APCE, a propus o reglementare care, pe lângă drapelul românesc şi cel al UE, să recunoască şi simbolurile locale. Referindu-se reorganizarea regională, a afirmat că înţelege că maghiarimea nu doreşte o mega-regiune al cărei centru să fie departe şi în care reprezentanţii comunităţii să fie în minoritate la nivel decizional.
Eckstein Kovacs Peter nu-i dă crezare lui Victor Ponta atunci când acesta afirmă că guvernul va încerca să aibă în atenţia propunerea UDMR de revizuire a constituţiei, în care cere recunoaşterea minorităţilor din România ca factori constitutivi de stat. Fostul senatorul consideră însă un lucru pozitiv faptul că în discursul său, premierul nu a evitat problemele sensibile.
Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr.98 din 27.05.2013

Reorganizare administrativă inacceptabilă
Înfăptuirea reorganizării administrative, în forma preconizată de guvern, nu poate fi permisă – a subliniat Izsak Balazs, liderul CNS.
In cadrul expunerii susţinute vineri (24.05), la Budapesta, Izsak Balazs a conchis: guvernul joacă un rol dublu: deşi premierul Victor Ponta a promis că vor respecta rolul asumat în tratatele internaţionale iar în procesul reorganizării administrative vor ţine cont de criterii profesionale, proiectul arată altceva. A afirmat: odată cu realizarea proiectului ar fi lezată şi charta europeană a limbilor minorităţilor şi celor regionale. Sub acest aspect se desfăşoară consultaţii mascate, însă este clar că premierul nu doreşte să-şi respecte promisiunea făcută la la Strasbourg, în cadrul APCE – a mai arătat el. Potrivit lui Izsak Balazs, nu trebuie permis ca Pământul Secuiesc să fie înglobat într-o regiune administrativă în care procentul maghiarimii să se situeze sub pragul de 30%. Acest lucru trebuie împiedicat prin toate instrumentele democratice, nonviolente – a spus.
Izsak Balazs a declarat: iniţiativa cetăţenească lansată de CNS a ajuns într-un stadiu din care, în curând, va putea fi analizată de Comisia Europeană. Proiectul a fost finalizat, iar după înregistrare va urma al doilea pas: strângerea celor un milion de semnături. CNS propune ca UE să trateze cu atenţie sporită acele regiuni care se deosebesc de celelalte regiuni administrative datorită caracteristicilor lor specifice: naţionale, etnice, culturale, religioase, lingvistice.’
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6899 din 27.05.2013

Punct de vedere / Autonomie naţională!
Premierul României a declarat la congresul UDMR că secuii nu au dreptul la o regiune pe criterii etnice. Această problemă va fi dezbătută cu conducerea UDMR până când va fi adoptată o decizie satisfăcătoare pentru toată lumea. Este bine şi frumos, numai că în cazul în care regiunea nu va fi formată din cele două judeţe şi jumătate, în cel mai rău caz din cele trei judeţe, totul va fi în detrimentul nostru, dat fiind faptul că pentru noi este acceptabilă doar regiunea cu caracter etnic!
Cel mai bun zvon care circula lunile trecute se referea la faptul că Pământul Secuiesc, cu centrul la Târgu Mureş, ar urma să aparţină de regiunea formată nu din şase, ci din patru judeţe. Este adevărat că în regiunea formată din judeţele Mureş, Harghita, Covasna şi Bistriţa Năsăud, secuii ar alcătui 47% din locuitori şi nu 25% ca în marea regiune planificată. Este indiscutabil că este o soluţie mai bună decât să fim în umbra judeţelor Sibiu şi Braşov. Varianta regiunii formate din patru judeţe nu este bună pentru noi, deoarece şi în cadrul acesteia am fi în minoritate, sub coordonare românească. Adevărul este că în această regiune, blocul secuiesc s-ar desfiinţa cu 1-2 decenii mai târziu decât în marea regiune. Nu acesta este obiectivul nostru, ci dăinuirea poporului secuiesc, crearea Pământului Secuiesc autonom! Ce le-aş putea scrie celor care nu numai că sunt indigeni pe acel pământ pe care trăiesc, ba ar fi îndreptăţiţi şi să beneficieze de un stat independent, în baza procentului lor demografic de aproape 80%? Ce i-aş mai putea spune poporului meu, secuilor? Si până în momentul de faţă a fost simplu: promovez cu conştiinţă curată şi cu consecvenţă necesitatea revendicării unei autonomii teritoriale, în cadrul căreia să existe două limbi oficiale, în care să fie asigurat principiul proporţionalităţii etnice în toate domeniile vieţii, şi toate acestea sunt realizabile în cadrul României. Nu pot deveni un om renegat, un om de nimic. Nu pot încuraja poporul secuiesc să se complacă în destinul său, în desfiinţarea Pământului Secuiesc şi în situaţia ca alţii să-i decidă soarta, aşa cum se procedează cu maghiarii secui din Târgu Mureş, ajunşi minoritari în urmă cu zece ani.
Cunoscând istoria, pot afirma că politica meschină privind naţionalităţile, tactica mârşavă, nu au condus niciodată la ceva bun. Credeţi-mă! Privarea noastră de autonomia teritorială, îngrămădirea noastră într-o regiune în care alţii să ne decidă soarta, nu va duce la pace! Oare pentru poporul majoritar al unei ţări – care are unul din cele mai scăzute niveluri de trai din Europa – merită ca din cauza regionalizării mârşave şi create în mod conştient, sute de mii de secui să iasă în stradă să protesteze?
Credeţi-mă că poporul secuiesc, format din 750.000 de oameni, nu va recunoaşte acea regiune care nu constituie Pământului Secuiesc. Nici în situaţia în care ar exista politicieni maghiari mituiţi şi şantajaţi, care ar accepta acest lucru în numele nostru. Să nu uităm că în cazul în care agasarea secuilor va continua, regiunea etnică, autonomia teritorială nu vor mai fi suficiente! Suntem un popor care dispune de o conştiinţă istorică matură şi solidă! Tocmai din această cauză spun că poporul secuiesc încă mai cere, aşa că oferiţi-i acum autodeterminarea!
Compatrioţi români! Credeţi-mă! Printr-o activitate comună, dacă noi secuii şi românii – care trăim aici – ne facem treaba, nivelul de trai s-ar schimba în mod spectaculos în decurs de câţiva ani. Noi aici ştim mai bine ce trebuie să facem. Includerea noastră într-o mare regiune reprezintă un dezavantaj şi pentru români, dat fiind faptul că judeţele bogate vor deveni şi mai bogate, iar cele sărace vor deveni şi mai sărace. Obiectivul vostru nu poate fi traiul în sărăcie, în tensiune etnică, numai pentru desfiinţarea Pământului Secuiesc. Nu poţi fi prins în vraja sărăciei monocolore, omogene, compacte şi unitare.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr.6900 din 28.05.2013, autor Kadar Gyula

România rămâne stat naţional
Definirea României drept stat naţional nu se va schimba, după ce comisia parlamentară de revizuire a constituţiei a respins ieri propunerea UDMR de eliminare a acestui atribut din primul articol al Constituţiei. Potrivit legii fundamentale în vigoare, ‘România este stat suveran, independent, unitar şi indivizibil’.
Propunerea vizând eliminarea definiţiei de stat naţional a fost susţinută doar de membrul UDMR al comisiei parlamentare. Ceilalţi membri ai comisiei şi-au motivat respingerea susţinând că articolul 152 al constituţiei impune limite în privinţa modificării ulterioare a legii fundamentale şi interzice modificarea definiţiei de stat naţional.
Comisia a amânat dezbaterea unei alte iniţiative a UDMR , în care Uniunea iniţia recunoaşterea prin constituţie a minorităţilor naţionale drept factori constitutivi de stat. Crin Antonescu, preşedintele Senatului, a calificat drept inacceptabil spiritul acestei propuneri.
Săptămâna viitoare vom rediscuta propunerea şi vor vedea dacă această idee va putea fi inclusă în primul articol sau în articolul şase, referitor la minorităţile naţionale – a declarat deputatul Marton Arpad. Întrebat fiind dacă sunt şanse pentru recunoaşterea minorităţilor naţionale drept factori constitutivi de stat, din moment ce nu este permisă modificarea primului articol, care descrie caracterul de stat, Marton Arpad a declarat: nu există restricţii în privinţa modificării articolului. Acel articol dispune imposibilitatea modificării caracteristicilor enumerate, precum şi forma de stat republică. Nu interzice ca în anumite articole să fie incluse alte alineate şi nu interzice nici ca sintagma factori constitutivi de stat, cu referire la minorităţi, să fie inclusă în altă parte. Tocmai acum am votat introducerea în primul articol a alineatului potrivit căruia demnitatea umană este inviolabilă, iar aceasta trebuie ocrotită de toate autorităţile de stat -a arătat deputatul UDMR.
Ovidiu Ganţ, care a obţinut un mandat de parlamentar în calitate de reprezentant al minorităţii germane, a declarat că trebuie să se facă o diferenţă între minoritatea indigenă şi muncitorii ocazionali.
Comisia parlamentară de specialitate a început ieri elaborarea proiectului de revizuire a constituţiei.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 6902 din 30.05.2013

Sf. Gheorghe
07.06.2012 Biroul de presă al
Centrului European de Studii Covasna – Harghita

ZIUA MONDIALĂ A MEDIULUI ȘI A NATURII – România în stradă pentru VIAȚĂ și NATURĂ

Articol preluat de pe https://www.facebook.com/events/160398307474416/

IA ATITUDINE! Deoarece se întâmplă TOTUL sub nasul tău și ai datoria de a acționa în fața strategiei actualei guvernări care nu reflectă dreptul tău constituțional la un mediu curat, în timp ce permite mamuților străini să-ți fure țara, sănătatea, viitorul tău și al copiilor tăi.

Bucuresti – http://tinyurl.com/506-ZM-BUCURESTI
Cluj – http://tinyurl.com/506-ZM-CLUJ
Sibiu – http://tinyurl.com/506-ZM-SIBIU.
Mangalia – http://tinyurl.com/506-ZM-MANGALIA
Iasi – http://tinyurl.com/506-ZM-Iasi
Sighisoara – http://tinyurl.com/506-ZM-Sighisoara
Brașov – http://tinyurl.com/83-BRASOV
Oradea – http://tinyurl.com/506-ZM-ORADEA
Rădăuți – http://tinyurl.com/506-ZM-RADAUTI
Constanța – 17:30 – Parcul Primăriei Zona Hartă

* Link-uri către evenimentele locale vor fi anunțate în această descriere și pe pagina evenimentului pe măsură ce sunt create.
Iată care sunt principalele probleme de mediu care motivează această acțiune:

Ministerul Mediului, alături de întreaga guvernare Ponta, a început OFENSIVA ÎMPOTRIVA ROȘIEI MONTANE. Ceea ce guvernele anterioare doar amenințau că vor face, Victor Ponta și miniștrii săi au pus în aplicare. Avize și acorduri s-au dat fără pic de transparentă, în spatele ușilor închise. S-au format comisii, comitete, ministere special pentru avizarea pe ascuns a celui mai nociv proiect minier din Europa, cu sfidarea drepturilor legale și constituționale ale cetățenilor români, cu sfidarea recoamdarilor Parlamentului European. Legi care netezesc drumul proiectului minier către avizare se a „dezbat” în Parlament în comisii obscure, în ședințe la care accesul publicului este refuzat. Prin aceste legi orice cetățean român va putea fi expropriat la bunul plac al corporațiilor străine. Aceste modificări aduse nu vizează doar înlesnirea avizării acestui proiect minier, ci a oricărui alt tip de inițiativă privată deținătoare de licență, în fața căreia cetățeanul român își pierde efectiv drepturile constituționale. Scrie si tu deputatilor si cere-le sa nu voteze acest proiect le lege pe http://www.rosiamontana.net/petitie-legea-minelor/
Mai mult, tot ceea ce ni se pregătește nu este doar cel mai agresiv atac la adresa mediului și a Roșiei Montane, ci un atac fără precedent împotriva Apusenilor. Dacă proiectul minier de la Roșia Montană va primi undă verde numeroase alte exploatări cu cianuri sau extrem de nocive pentru mediu se vor aproba cu repeziciune, pe aceeași schema.
Afla adevarul pe: http://www.rosiamontana.org

Se pregătește începerea EXPLORĂRII GAZELOR DE ȘIST PRIN FRACTURARE HIDRAULICĂ, proiect extrem controversat în România din cauza impactului negativ asupra mediului înconjurător și asupra sănătății. Deși toată lumea atrage atenția că exploatarea gazelor de șist poate provoca un dezastru ecologic, cei de la Protecția Mediului au încercat să acorde companiei Chevron aviz de mediu fără executarea unui studiu de impact, așa cum cere legea. Prin presiunea activiștilor, atât în stradă cât și prin implicarea în procesul de avizare, autoritățile au fost forțate să ceară un studiu de impact asupra mediului.
În lume, în zonele unde exploatarea gazelor de șist nu este interzisă, oamenii suferă de boli grave, chiar și cancer. S-au produs cutremure de suprafața, iar apa, aerul și solul au fost poluate. În România, densitatea populației fiind foarte mare, efectele vor fi dezastruoase imediat! În Franța, Bulgaria, regiuni din Germania, Elveția, Spania și SUA exploatarea prin fracturare hidraulică a fost interzisă. Dacă nu ne împotrivim, la noi se va exploata! Așa cum spunea un comisar European: „tarile din est nu își permit să își facă griji despre mediu, au datorii prea mari”!!!
Mai mult pe: http://www.stopfracturare.ro si http://tinyurl.com/ap6vzuf

► Organismele Modificate Genetic produse de Monsanto şi alte companii au efecte devastatoare pentru consumatori, fermieri, mediu, agricultură şi economie.
Ce mâncăm?
Oficial, plantele modificate genetic care se comercializează pe piaţă sunt: soia, porumbul, orezul, rapiţa. Acestea se comercializează ca furaje sau se găsesc în produse alimentare cum sunt: mezeluri, sosuri, dulciuri, semipreparate. Deşi este obligatoriu prin lege (HG nr. 173/2006), în România produsele modificate genetic de pe piaţă nu sunt etichetate. Autorităţile nu aplică legislaţia şi nu asigură control asupra pieţei.
Ce cultivăm?
Între 1998 – 2006 în România s-a cultivat soia modificată genetic, care s-a interzis odată cu aderarea României la UE. Din 2007, în România s-a autorizat cultivarea porumbului modificat genetic denumit MON810 (produs de Monsanto). În România, aceasta se cultivă pe suprafeţe mici – în anul 2012 înregistrând 216 hectare, fiind un porumb neproductiv.
Mai mult pe: http://www.infomg.ro/

► Jumătate din PĂDURILE CARE ACOPEREAU ROMÂNIA AU FOST DEFRIȘATE. Pe zi ce trece, suportăm consecințele actiunlor nesăbuite ale celor care „au condus” și „mai conduc” această țară, printre care și defrișările masive ale pădurilor noastre seculare. Animalele nu mai au casă și dacă nu ne mobilizăm, în curând, noi vom rămâne fără oxigen! Iar dacă nu noi, atunci cu siguranță copiii noștri vor păți asta.
Mai mult pe: http://tinyurl.com/p7xq9xt

Acestea sunt doar câteva dintre subiectele arzătoare care atacă direct viață și bucuria de a trăi.

Dar să nu uităm de:

– Experimentul „Codex Alimentarius” care a început cu România ! „Codex Alimentarius” este un pachet de norme după care se vor alimenta populațiile țărilor semnatare. Acesta pornește de la principiul că Terra nu mai poate hrăni pe toată lumea natural, ca atare se va trece la hrană artificială, din produse chimice ca și cea modificatã genetic. Mai mult pe: http://tinyurl.com/pvbhdeh
– Microhidrocentrale de pe râurile României construite ilegal și în neconformitate cu normele de mediu sunt vândute companiilor private. Mai mult pe: http://tinyurl.com/c2e357x
– Delfinii in pericol ! Mai mult pe: http://tinyurl.com/q7r2tdo
– Albinele pe cale de dispariție din cauza poluării! Mai mult pe: http://tinyurl.com/q5usfow

* Dacă vom lăsa lucrurile să continue în felul acesta, vom apuca ziua în care România nu va fi decât un deșert unde ultimele resurse de apa și hrană vor fi otrăvite de marile corporații pentru profit, cu permisiunea și complicitatea politicienilor noștri slabi și corupți.

ACCEPTĂM AȘA CEVA ?!?

Este responsabilitatea noastră, a celor care înțelegem ce se întâmplă să contribuim la stăvilirea acestui dezastru ecologic, cât nu este prea tîrziu. Toate se întâmplă chiar sub ochii noștri! Și va fi tot mai rău dacă noi nu vom acționa pentru a stopa masacrul început de coaliția dintre corporații și autoritățile române împotriva oamenilor și naturii Oare aceste demersuri crude nu contravin conceptelor de dezvoltare durabilă promovate chiar în UE?
Interesul politicienilor se pliază pe cel al corporatilor, dar puterea este în mâinile oamenilor uniți pentru a-și apăra apa, aerul, pământul, hrana, sănătatea și viitorul.
Haideți împreună să ne împlinim responsabilitatea cu care am fost investiți pe acest pământ , de a ocroti creația Domnului.

Pe 5 Iunie, în TOATĂ ROMÂNIA !