Mai zilele trecute, un nefericit, așa-zis istoric, dar și cadru universitar, de a cărui ”operă” (spre rușinea mea) n-am auzit, s-a apucat să pună în discuție mai multe personaje istorice, precum Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, ș.a., decretând doct că istoria noastră națională ”e plină de confuzii”. Se pare că nimic din ceea ce s-a scris înainte nu mai este valabil astăzi și probabil, că acum – musai acum – trebuie rescrisă istoria. Ce face acest individ, nu este ceva nou. Au mai făcut-o și alții prin anii 2000, în niște manuale de istorie, așa-zis ”alternative”, în care ne propuneau – cum altfel? – tot ”o istorie alternativă”, de vreme ce Mihai Viteazu era prezentat ca un condotier și nu așa cum învățasem noi după eminenții domni profesori Giurescu (bunic, tată și fiu). Nefericitul de mai zilele trecute, pentru a-și ”documenta” aserțiunile, făcea trimitere la un film artistic, dar confuzia era (și probabil este în continuare) în mintea lui de vreme ce confundă un fapt din istoria națională cu o ecranizare a regizorului Sergiu Nicolaescu. Toți știm – sau ar trebui să știm – că filmele artistice reprezintă o viziune mai mult sau mai puțin romanțată a unui fapt istoric. Ca atare, filmul artistic (sau altfel spus, regizorul) poate să-și permită să nu respecte ad-literam adevărul istoric. Dar poți să explici asta unor nefericiți? Poți… dar nu te vor înțelege. Deci, n-are rost. Păcat însă de ei că doar pozează în istorici (oameni de știință), dar nu sunt dispuși să accepte adevăruri demult rostite, nefăcând decât doar să le reinterpreteze, stârnind – voit sau nu, cine poate ști? – confuzii. Ei se compromit astfel acționând la ordinele unor comanditari. Interni sau externi. Poate nu întâmplător, tot de ceva timp, a fost repusă pe tapet o mai veche teorie, cea a ”transilvanismului”. La pachet, evident, cu cea a autonomiei. Vezi Doamne, românii din Ardeal n-ar fi la fel cu cei din vechiul Regat al României… Inepții ușor ”poleite” cu o spoială de adevăr reinterpretat ”strâmb” și voit confuz. Hai să aruncăm cu noroi în tot ceea ce ne mai ține împreună…istoria națională. Uite așa vom descoperi că de fapt Mihai Viteazul nu era chiar atât de viteaz – (unde mai pui că era și copil din flori), că Ștefan cel Mare nu era chiar atât de mare, iar despre Țepeș, ce să mai vorbim?… Probabil încă un beneficiar (generos răsplătit) al vreunei burse în străinătate, trebuie acum să întoarcă ”serviciile”… Și dă-i în istoria românilor pe motiv de ”demitizare”. Au făcut-o și comuniștii, prin Roller, acum alți Rolleri le-au luat locul celui din 1950. Nimic altceva decât aplicarea principiului filosofic cunoscut sub numele de ”negarea negației”. Ce jenant! ”Suflete moarte și conștiințe de vânzare”… Sărmană țară, pe mâinile cui ai încăput?
NICOLAE BALINT
prof. Nicolae Balint, publicist 